E sâmbătă dimineaţa. E o sâmbătă perfectă. Verde, albastră şi însorită. M-am trezit în mod special la 7 dimineaţa ca să mă uit la desenele de pe PrimaTV. Mama şi tata încă mai dorm. Dau televizorul mai încet. Mai târziu tata face o omletă pentru toţi trei ca în fiecare sâmbătă. Cu ridichi. Şi brânză. Mai târziu ne facem drum spre bunica. Ne facem de lucru prin grădină. Bunica e mai vioaie decât noi toţi la un loc. Face de mâncare, prăjituri, ca orice femeie din Banat într-o sâmbătă. Câinele e şi el pe aici. Tata fumează în fundul grădinii. Cireşii au înflorit, o să avem şi morcovi şi mazăre şi cartofi. Avem şi o fântână dar e secată de când mă ştiu. Ies să mă joc cu copii în stradă. Maşinile trec aşa de rar încât ne permitem să asediem toată strada. Pe unii copii nici nu îi ştiu dar nu contează, stau după colţ pe Ecaterina Varga. Urlăm ca descreieraţii. Sunăm la tanti Marieta şi tanti Mărioara şi apoi fugim ne ascundem după gardul viu. Tanti Marieta îşi pune de obicei vaza cu flori în geam şi felicitările primite. Uneori mai vine pe la noi cănd face prăjituri, trece drumul cu o farfurie acoperită cu un şerveţel. Alteori mai bea cafea cu bunica sau poate mergem noi la ea şi la tanti Mărioara care nu trece drumul pentru că o doare spatele. Stă doar în faţa porţii şi se uită la noi cum batem mingea. Poate mergem să ne jucăm şi cu ăia de la bloc. Dani şi cu mine ne urcăm în corcoduş şi aruncăm chestii la tanti Ani în curte. Se enervează şi strigă ceva în şvăbească. Dacă nu, atunci ne facem bani din frunze şi ne jucăm şi cu Ica şi Bia. Bia e cea mai nebunatică. Stă la bloc la 3 şi câteodată o auzim de jos din stradă pe mama ei cum strigă la ea. Sigur nu o să mai vină să se joace azi. Dani avea un frate mai mare dar a murit pentru că sufla în pungă. De Crăciun. Şi Ica avea un frate şi o soră. Lângă Ica stă Alex, sau Cap-pătrat dar nu prea ne jucăm cu el. Uneori mergem la el, are jocuri din-alea pe TV. Oricum cea mai tare distracţie e când Dani şi cu mine ne jucăm cu mingea, degeaba. Bia şi cu mine am prins odată o găină de la tanti Mimi şi i-am venit de hac pentru că sărea gardul la noi în grădină şi mânca din recolta noastră timidă. Când strângeam crengile şi frunzele le dădeam foc în grădină şi făceam frigărui. Odată ne-am jucat scunsa in grădină şi m-am băgat într-un butoi vechi din care abia am ieşit apoi. Brusc s-a făcut târziu. Foarte târziu, 12-13 ani mai târziu. Unde e fântâna acum e o placă de beton foarte convingătoare. 3 lalele chinuite pe ici pe colo. Mimi nu mai are găini de mult, are doar un câine, Hector, şi o căţea, Fetiţa. A nu-ştiu-câta Fetiţa. În cealaltă jumătate a casei, din spate nu mai intră nimeni de mult, nici nu mai ştiu ce a fost pe acolo de-a lungul anilor. La tanti Marieta stau nişte străini care au avut grijă în ultimii ani de ea şi ea le-a lăsat casa când a murit. Tanti Mărioara în schimb cică mai trăieşte dar nu a văzut-o nimeni de mult. Pe stradă trec prea multe maşini şi chiar şi un Expres. 7.

Posta noastra cea de toate zilele

De ce e mai interesant sa mergi la posta cand e cea mai mare aglomeratie? Pentru ca atunci si doar atunci poti asista la cele mai... inedite situatii. Am avut multe de povestit, pentru ca, bine-inteles ca fiind deosebit am avut ocazia sa asist sau chiar sa particip la cateva spectacole [din care cel putin 20% includ o femeie gravida sau cu un razgaiat mic in brate]. Fie la ghisee, fie la cozi, fie in diferite birouri. Birocratia este, intr-adevar, distractiva [daca privesti partea buna a lucrurilor]. Momentan o sa povestesc doar excursia de azi la posta:

Astazi,  5 mai, am fost la posta cu diferite treburi. In alta instanta, faceam ceea ce fac de obicei: ajung in fata usii, vad hoarda de pensionari, ma resemnez si plec, zicandu-mi ca o sa ma intorc la 6-7 inainte de inchidere, cand pensionarii deja dorm in fata televizorului. Dar cum planurile mele mentale deseori esueaza, am intrat, si m-am pus la coada. Dupa ce am avansat cu cateva pozitii, aud din spatele meu o voce foarte hotarata: "Pot eu sa ma bag peste coada?" Apoi aud de la un ghiseu: "Gravida? Sigur!". Tipa gravida s-a dus la ghiseu in spatele unei doamne. Ok, in primele 45 de secunde nu s-a auzit nici-un comentariu. Lumea respecta gravidele, dovada fiind si abtibildul de pe ghiseu care le zice asta. Dupa cea de-a 45a secunda, un nene [mos] cu aparat auditiv o intreaba pe mamaia din spate "Da' cum se baga asta peste coada?" cu volumul dat la maxim - era surd sau semi surd cred. Tipa gravida s-a uitat nedumerita. Mamaia din spatele nenelui a zis "E gravida!". Nenea a zis "E gravida? Da! Nu am vazut" si apoi a apasat butonul de ras stanjenit. Tipa gravida nu se mai uita nedumerita. Mamaia i-a raspuns mosului "E gravida, da da! Lasa, sa fie cat mai multe." Eu am zambit pana la urechi. Tipa gravida a multumit si a plecat sa-si continue treaba de gravida.

Avansand inca cateva pozitii in coada, iarasi s-a bagat cineva peste coada. De data asta era o babuta cu jumate de metru mai scunda decat mine, cu capul invelit in batic, imbracata in palton, cu un baston strasnic si toata cocosata. A venit doar sa intrebe ceva. A dat la ghiseu buletinul si un card, doar ca sa auda de la ghiseu ca inca nu i-a sosit pensia. A pornit spre iesire cu aceeasi pasi mici si tarati, fara sa isi schimbe expresia de... "asta este". Dupa cateva minute am vazut-o in fata postei dand bani unui nene orb care cersea sprijinit de pervaz. Asta imi aminteste de un proverb...

***

In total alta ordine de ideei, la ora 7 pm. doua treimi din echipa Bla-g vor savura o bere la 200 km distanta in cinstea celui de-al treilea membru. happy birthday, Ovidiu the parade.