Mi se zice des ca sunt talentat. Nu stiu la ce se refera oamenii normali cand zic asta. Ca sunt talentat in general la orice? Sau...? Ma rog, un real talent de-al meu, nou descoperit si embraced este abilitatea de a mirosi necazul de la distanta. Adica cu cateva zile/saptamani/luni inainte. Undeva in adancul mintii stiu clar ca anumite situatii se vor termina prost. Cu toate astea, nu ma agit niciodata, ci las lucrurile sa... go with the flow. Si asa, cam odata la doua saptamani, ma ghinui sa descalcesc dezastre. E tare palpitant sa fiu eu! Daca vrea cineva sa faca schimb cu mine, n-are decat sa ma contacteze.

***

In alta ordine de idei, anumite lucruri nu vor inceta niciodata sa ma mire. De exemplu: eu! Nu voi inceta niciodata sa ma mir mie insumi. Pentru ca... S-ar zice ca am o varsta care ma face mai mult adult decat copil, dar asta e discutabil si intra la alt capitol. Dar ca adult, se presupune ca, pe langa alte beneficii, imi permit si sa fiu managerul propriului meu timp, timp in care nu lucrez, nu fac aberatii artistice pentru scoala si nu sunt cu familia; deci timpul meu liber cu mine insumi. Da, acel timp este doar al meu si il pot distribui cum vreau eu. Cu toate astea, nu gasesc timp pentru chestii care imi plac, pentru oamenii care imi plac. E jalnic. Nu am pus degetul pe o carte de secole. Nu m-am vazut cu anumite persoane cam de cand am citit o carte ultima data. Nu am trimis plicuri. Nu am mai facut ceva bun de mancare de saptamani. Nu mi-am reparat aparatul foto si nu am fost nici la cimitir cum mi-as fi dorit. Nu m-am jucat cu cainele destul si nu am strans toate frunzele uscate din gradina. Cum ziceam mai demult, sunt un manager prost. Fie ca e vorba de bani, timp sau relatii. Prost. Dati-mi odata un premiu sau o diploma, si sa mergem mai departe.

***

Urmeaza sa scriu despre cersetori si copii strazii in viitorul apropiat.

Posta noastra cea de toate zilele

De ce e mai interesant sa mergi la posta cand e cea mai mare aglomeratie? Pentru ca atunci si doar atunci poti asista la cele mai... inedite situatii. Am avut multe de povestit, pentru ca, bine-inteles ca fiind deosebit am avut ocazia sa asist sau chiar sa particip la cateva spectacole [din care cel putin 20% includ o femeie gravida sau cu un razgaiat mic in brate]. Fie la ghisee, fie la cozi, fie in diferite birouri. Birocratia este, intr-adevar, distractiva [daca privesti partea buna a lucrurilor]. Momentan o sa povestesc doar excursia de azi la posta:

Astazi,  5 mai, am fost la posta cu diferite treburi. In alta instanta, faceam ceea ce fac de obicei: ajung in fata usii, vad hoarda de pensionari, ma resemnez si plec, zicandu-mi ca o sa ma intorc la 6-7 inainte de inchidere, cand pensionarii deja dorm in fata televizorului. Dar cum planurile mele mentale deseori esueaza, am intrat, si m-am pus la coada. Dupa ce am avansat cu cateva pozitii, aud din spatele meu o voce foarte hotarata: "Pot eu sa ma bag peste coada?" Apoi aud de la un ghiseu: "Gravida? Sigur!". Tipa gravida s-a dus la ghiseu in spatele unei doamne. Ok, in primele 45 de secunde nu s-a auzit nici-un comentariu. Lumea respecta gravidele, dovada fiind si abtibildul de pe ghiseu care le zice asta. Dupa cea de-a 45a secunda, un nene [mos] cu aparat auditiv o intreaba pe mamaia din spate "Da' cum se baga asta peste coada?" cu volumul dat la maxim - era surd sau semi surd cred. Tipa gravida s-a uitat nedumerita. Mamaia din spatele nenelui a zis "E gravida!". Nenea a zis "E gravida? Da! Nu am vazut" si apoi a apasat butonul de ras stanjenit. Tipa gravida nu se mai uita nedumerita. Mamaia i-a raspuns mosului "E gravida, da da! Lasa, sa fie cat mai multe." Eu am zambit pana la urechi. Tipa gravida a multumit si a plecat sa-si continue treaba de gravida.

Avansand inca cateva pozitii in coada, iarasi s-a bagat cineva peste coada. De data asta era o babuta cu jumate de metru mai scunda decat mine, cu capul invelit in batic, imbracata in palton, cu un baston strasnic si toata cocosata. A venit doar sa intrebe ceva. A dat la ghiseu buletinul si un card, doar ca sa auda de la ghiseu ca inca nu i-a sosit pensia. A pornit spre iesire cu aceeasi pasi mici si tarati, fara sa isi schimbe expresia de... "asta este". Dupa cateva minute am vazut-o in fata postei dand bani unui nene orb care cersea sprijinit de pervaz. Asta imi aminteste de un proverb...

***

In total alta ordine de ideei, la ora 7 pm. doua treimi din echipa Bla-g vor savura o bere la 200 km distanta in cinstea celui de-al treilea membru. happy birthday, Ovidiu the parade.

Send - wait - receive

Azi vă propun un site!

Eram la cafea pe scările facultății și mi-a fost dat să aflu de siteul de care urmează să vă spun. Nici n-a terminat prietena respectivă să-mi spună tot ce trebuia să știu despre el că m-am entuziasmat!

E vorba despre  www.postcrossing.com

Filozofia e simplă. 

1) Te înregistrezi pe site unde îți vei da adresa de-acasă sau cea de unde stai mai mult.

2) Îl rogi pe măria sa calculatorul să îți aleagă din baza lui de date una sau mai multe adrese la care tu va trebui să trimiți o vedere, o carte poștală. Atunci când vezi adresa, vezi și ce îi place persoanei respective, te orientezi pe loc. Mai ai un cod pe care ți-l dă ordinatorul și pe care trebuie să îl treci neapărat pe postcard. 

3) Te duci la poștă și trimiți, iar apoi aștepți, aștepți, aștepți.

4) Odată ce persoana căreia i-ai trimis a primit scrisoarea ta, va introduce codul de pe postcard pe site, confirmând primirea.

5) Adresa ta intră în joc și va fi dată altui utilizator, nu celui căruia i-ai trimis!  

6) Aștepți aștepți aștepți

7) În final, te trezești cu postcarduri din toată lumea.

Aaa și aritmetica e asta: cu cât mai multe postcarduri trimiți, cu atât mai des îți este dată adresa altui utilizator.

Sper că v-am stârnit interesul!

Eu m-am înscris și mâine trimit cărți poștale în: SUA, Finlanda, Germania, Rusia și Malaezia. 

Wish me luck!