Mi se zice des ca sunt talentat. Nu stiu la ce se refera oamenii normali cand zic asta. Ca sunt talentat in general la orice? Sau...? Ma rog, un real talent de-al meu, nou descoperit si embraced este abilitatea de a mirosi necazul de la distanta. Adica cu cateva zile/saptamani/luni inainte. Undeva in adancul mintii stiu clar ca anumite situatii se vor termina prost. Cu toate astea, nu ma agit niciodata, ci las lucrurile sa... go with the flow. Si asa, cam odata la doua saptamani, ma ghinui sa descalcesc dezastre. E tare palpitant sa fiu eu! Daca vrea cineva sa faca schimb cu mine, n-are decat sa ma contacteze.

***

In alta ordine de idei, anumite lucruri nu vor inceta niciodata sa ma mire. De exemplu: eu! Nu voi inceta niciodata sa ma mir mie insumi. Pentru ca... S-ar zice ca am o varsta care ma face mai mult adult decat copil, dar asta e discutabil si intra la alt capitol. Dar ca adult, se presupune ca, pe langa alte beneficii, imi permit si sa fiu managerul propriului meu timp, timp in care nu lucrez, nu fac aberatii artistice pentru scoala si nu sunt cu familia; deci timpul meu liber cu mine insumi. Da, acel timp este doar al meu si il pot distribui cum vreau eu. Cu toate astea, nu gasesc timp pentru chestii care imi plac, pentru oamenii care imi plac. E jalnic. Nu am pus degetul pe o carte de secole. Nu m-am vazut cu anumite persoane cam de cand am citit o carte ultima data. Nu am trimis plicuri. Nu am mai facut ceva bun de mancare de saptamani. Nu mi-am reparat aparatul foto si nu am fost nici la cimitir cum mi-as fi dorit. Nu m-am jucat cu cainele destul si nu am strans toate frunzele uscate din gradina. Cum ziceam mai demult, sunt un manager prost. Fie ca e vorba de bani, timp sau relatii. Prost. Dati-mi odata un premiu sau o diploma, si sa mergem mai departe.

***

Urmeaza sa scriu despre cersetori si copii strazii in viitorul apropiat.

ma enerveaza caldura si faptul ca nu mai imi place nicio pereche din sandalele cumparate anul trecut. ma mai enerveaza cand vad pe strada ca fetele nu si-au dezlipit eticheta cu pret de pe talpa pantofilor. bai, daca tot dai 3 milioane pe 2 barete, da dracului jos eticheta verde/alba, ca se vede de dupa toc. ma enerveaza ca de fiecare data cand trebuie sa ma vad cu un grup de prieteni, eu fac pe dracu in patru sa fiu libera si sa ajung la timp, dar cineva mereu intarzie. si cica tot eu sunt aia ocupata. ma enerveaza ca acum stiu niste lucruri despre mine care mi-ar fi prins foarte bine acum un an. ma enerveaza ca am tot timpul un plan B si ma bag in tot felul de situatii care imi mananca timp, fara sa fie nevoie 100% sa particip. ma mai enerveaza povestea cu ecologia si fitele astea cu mancarea organica, energia solara si vegetarienii. ma enerveaza ca uneori simt ca trebuie sa-mi cer scuze pentru faptul ca sunt credincioasa, ca nu cumva sa nu le lezez celorlalti libertatea lor de atei infipti. ma mai enerveaza gradinile zoologice, inchisori pentru animale facute doar penru a ne distra pe noi. ma enerveaza si spectacolele de circ pentru care bietele animale sunt chinuite si infometate ca sa invete un truc nenorocit, iarasi, pentru a ne amuza pe noi.ma enerveaza batranii din tramvaie, care se plimba toata ziua in lipsa de alte activitati si ne ocupa locurile. mai ales batranii care nu fac baie, sau madamele care ma ridica de pe scaun ca sa se aseze (de parca nu din fata televizorului vii, ca toata ziua te uiti la telenovele si atat). ma enerveaza unii studenti de ai mei care au impresia ca voi face un transfer de energie prin care cunostintele se vor muta direct in mintea lor, fara niciun efort. uneori i-as pune sa toceasca dracului vreo 100 de verbe neregulate, ce atata comunicare si frumos. ma enerveaza si atentia asta pt parerea tuturor, ca si cum toti avem pareri la fel de bune si valoroase si trebuie luate in considerare. bai, daca nu ai citit mai mult de 2 carti, nu o sa te bag in seama cand e vorba de luat decizii si gata. ma enerveaza ca toti se iau de elena udrea si functia ei, uitand ca ea e de fapt prima care chiar s-a apucat sa faca treaba. ma enerveaza ca organizatia studentilor nu mai face nimic in UVT, ca Studentfest a aratat ca dracu anul asta, desi era cel mai misto festival studentesc din tara. ma enervez eu pe mine, si ii enervez si pe altii cu agresivitatea asta pasiva.


nu, nu sunt politically correct azi. in pizda ma-sii.

Posta noastra cea de toate zilele

De ce e mai interesant sa mergi la posta cand e cea mai mare aglomeratie? Pentru ca atunci si doar atunci poti asista la cele mai... inedite situatii. Am avut multe de povestit, pentru ca, bine-inteles ca fiind deosebit am avut ocazia sa asist sau chiar sa particip la cateva spectacole [din care cel putin 20% includ o femeie gravida sau cu un razgaiat mic in brate]. Fie la ghisee, fie la cozi, fie in diferite birouri. Birocratia este, intr-adevar, distractiva [daca privesti partea buna a lucrurilor]. Momentan o sa povestesc doar excursia de azi la posta:

Astazi,  5 mai, am fost la posta cu diferite treburi. In alta instanta, faceam ceea ce fac de obicei: ajung in fata usii, vad hoarda de pensionari, ma resemnez si plec, zicandu-mi ca o sa ma intorc la 6-7 inainte de inchidere, cand pensionarii deja dorm in fata televizorului. Dar cum planurile mele mentale deseori esueaza, am intrat, si m-am pus la coada. Dupa ce am avansat cu cateva pozitii, aud din spatele meu o voce foarte hotarata: "Pot eu sa ma bag peste coada?" Apoi aud de la un ghiseu: "Gravida? Sigur!". Tipa gravida s-a dus la ghiseu in spatele unei doamne. Ok, in primele 45 de secunde nu s-a auzit nici-un comentariu. Lumea respecta gravidele, dovada fiind si abtibildul de pe ghiseu care le zice asta. Dupa cea de-a 45a secunda, un nene [mos] cu aparat auditiv o intreaba pe mamaia din spate "Da' cum se baga asta peste coada?" cu volumul dat la maxim - era surd sau semi surd cred. Tipa gravida s-a uitat nedumerita. Mamaia din spatele nenelui a zis "E gravida!". Nenea a zis "E gravida? Da! Nu am vazut" si apoi a apasat butonul de ras stanjenit. Tipa gravida nu se mai uita nedumerita. Mamaia i-a raspuns mosului "E gravida, da da! Lasa, sa fie cat mai multe." Eu am zambit pana la urechi. Tipa gravida a multumit si a plecat sa-si continue treaba de gravida.

Avansand inca cateva pozitii in coada, iarasi s-a bagat cineva peste coada. De data asta era o babuta cu jumate de metru mai scunda decat mine, cu capul invelit in batic, imbracata in palton, cu un baston strasnic si toata cocosata. A venit doar sa intrebe ceva. A dat la ghiseu buletinul si un card, doar ca sa auda de la ghiseu ca inca nu i-a sosit pensia. A pornit spre iesire cu aceeasi pasi mici si tarati, fara sa isi schimbe expresia de... "asta este". Dupa cateva minute am vazut-o in fata postei dand bani unui nene orb care cersea sprijinit de pervaz. Asta imi aminteste de un proverb...

***

In total alta ordine de ideei, la ora 7 pm. doua treimi din echipa Bla-g vor savura o bere la 200 km distanta in cinstea celui de-al treilea membru. happy birthday, Ovidiu the parade.

Porumbeii, sobolani inaripati

 

S-ar zice ca am o obsesie cu porumbeii. Dar cred ca de fapt e invers. Are si logica: de cand ma stiu porumbeii erau la tot pasul. Deci, ei ma urmaresc pe mine. 

Lasand gluma la o parte, tin minte cand eram de cativa ani si mergeam la plimbare prin centru, eram fascinat de multimea de porumbei din fata operei, si ca toti mucosii de acolo, fugeam printre ei si incercam sa ii prind. Odata cineva a gasit unul ranit si mi l-a dat, dar, ca de obicei, mama m-a pus sa renunt la el. Apoi eram fascinat si de hranitul lor. Imi placeau babutele singuratice care le dadeau paine in piata unirii, si tot timpul mi-am dorit sa fac si eu asta... dar nu tin minte sa o fi facut vreodata. Acum stiu ca odata ce incepi sa ii hranesti se aduna ca lacustele in jurul picioarelor tale si nu te scapi de ei decat dupa ce au curatat ultimul centimetru de pamant. Sobolani inaripati! Se mai si bat pentru paine. Nu stiu daca sa imi fie mila de ei, sau sa-i injur [unul din motive ar fi ca lasa miros tare urat]. 

Cei mai nesimtiti porumbei i-am vazut in Venetia. Dolofani, probabil de la toti turistii din tari fara porumbei [ma intreb daca exista asa ceva] care fac si din asta o activitate turistica. Erau efectiv la tot pasul. Unde nu puteai sa calci de asiatici, nu puteai sa calci de porumbei. Isi faceau concurenta serioasa unii altora. Spre deosebire de porumbeii educati de Timisoara [la vremea aia],  porumbeii de Venetia nu prea ti se dadeau din drum, decat daca ii calcai sau daca dadeai cu piciorul in ei. Porumbeii educati de Timisoara o luau la zbor isteric cand trecea cineva la 5 metri de ei. Bine, nu si acum. Acum sunt si ei dolofani si nesimtiti, si asteapta pana te exhibitonezi ca sa ti se dea din drum.

Eu am obiceiul  sa ridic pana sus rulourile la un geam, ca sa ma trezeasca lumina de dimineata [functioneaza! pana nu te obisnuiesti...], celalat rulou il las la 10-15 cm de pervaz. Si nu exista dimineata cand sa nu am 3-4 porumbei in vitrina. Ori stau si se bronzeaza, ori vin si pleaca in continuu. Dar cel mai enervant e cand se plimba de la un capat al pervazului la celalat. Li se vede doar capul si gatul, se plimba si se uita in camera. Si e destul de sinstru sa vezi 3 porumbei care se holbeaza la tine imediat ce deschizi ochii. 

Si acum daca ma gandesc mai bine, acum cateva saptamani, un domn sau doamna porumbel, a stat pe pervazul meu toata ziua, in aceeasi pozitie de dimineata pana seara. Cred ca era bolnav... 

edit: Tocmai mi-am pierdut 45 de minute scriind despre porumbei. Asta ar trebui sa zica multe... Destule cel putin.

***

In alta ordine de idei, ca tot veni vorba de lumina si ferestre, mai am o plangere. In blocul de peste drum, sus la 5, in coltul din drepta mea, vecinii tin lumina de pe balcon aprinsa noaptea. Au terasa acoperita cu o perdea, care e desprinsa tot in coltul din dreapta sus. Exact unde e becul. Noaptea bate fix in pozitia unde e perna mea... Acum ca a inflorit copacul din fata ferestrei, e si mai distractiv. Il bate vantul, si lumina imi joca pe fata. Nu e deloc enervant!

ready or not, here i come

azi s-a intamplat iar. m-am logat pe ymess si ma vedeam online in lista cu id-ul celalalt, cel oficial. and no, i don't have multi-messaging. dupa cum vad eu situatia, exista patru explicatii posibile, si foarte credibile:
1. eu si tehnologia traim in galaxii diferite astfel incat iar am apasat ceva butoane pe principiul "oh, what does this button do?" si am activat o superoptiune de care nici nu stiam ca exista, astfel incat sign-out nu mai e sign-out, ci e nustiunicieuce.
2. niste virusi neidentificati se joaca cu pentiumul meu, caz in care i'm screwed.
3. trebuie sa-mi schimb ochelarii pt ca de fapt nu eram online ci era o pata galbena fix (de la galbenus?) in dreptul numelui meu si mi s-a parut mie ca e smiley-ul galben.
4. buburuzele de plastic lipite pe monitor si-au demarat planul bine pus la punct de a-mi devora sistemul si de a ma duce la disperare. caz in care o sa vedem who's actually going to burn in hell.

hm.
si mai eram si Idle.

handmade

sau cum sa-ti faci rau singur, o reteta plina de succes, by Mr.B.

in primul rand trebuie sa stai pana tarziu cu ochii lipiti de computer, dar ne facand mare lucru, si abia apoi sa te culci. te trezesi la 10 in loc de 8 si te hotarasti sa mergi la cursuri de la 11, nu de la 1o. la micul dejun mananci o felie de paine prajita, o cana cereale cu iaurt, o banana + ceai verde; chiar daca stii ca o sa te doara capul daca nu bei cafea. de la 11 la 14 esti la cursri. intre timp - de preferat 2 tigari. apoi mergi pe jos prin ploaie pana in oras, in timp ce bei o mocca in sfarsit! dar ti se face rau de la frisca... dupa ce ai terminat ce aveai de facut in oras, te intorci cu tramvaiul, stand in curent. intre timp alte 2 tigari. de la magazinul din colt iti iei 2 bucati grapefruit, pe care o sa le devorezi cu mare pofta cand ajungi acasa, in loc de un pranz consistent, si o sa-ti provoace greata mai incolo. dupa ce ai dormit 2 ore si ai pierdut alte 2, te hotarasti sa-ti faci cina la 20:30. dupa ce mananci ca un animal care nu isi mesteca mancarea, iti dai seama ca toata ziua te-a durut capul, si ca niciodata, te pui in pat la 23 trecut de fix. 

te trezesti la 7:45 sperand ca o sa ai o zi mai buna. 

to B or not to B

* im running out of ideeas here. and im also running out of patience. 

* i have a problem with standing: i hate it. thats why i dont go to chruch. maybe not the only reason, but it works...

* im sure there are good, smart football players, but i think most of them are utterly stupid.

* i figured out why loneliness is not a problem for me: i am selfish.

* somehow, i always end up complaining. i wonder why. does this mean i am frustrated?

* and by the by, are friendships even real? i dont know why do i even expect things from people. they disgust me. do you know what boat never sikns? a friendship. bla bla blaaa. i dare you to prove me wrong.

* despair.com - check it out.