Fraţi şi surori.

Bunicii noştrii locuiau în Fabric. Mergeam la ei în fiecare Duminică la prânz. Doar eu, sora mea nu era invitată. Locuiau pe o stradă aproape de Bega iar în serile calde de vară mergeau să-şi bălăcească picioarele în apă. Asta era relaxarea lor. Bunicul mai mergea şi la meciuri. Bunica, cu el. Tot bunica îl trimitea la piaţă în fiecare săptămână după o gâscă, pentru supă, ca evreii. Făcea o supă grasă, şi carne pentru felul doi, plăcintă, iar vara pe lângă toate astea mâncau şi lubeniţă. Mă întorceam deseori cu dureri de cap de la aceste adevarate festinuri. Bunicul, el era glumeţ. Îi trimitea şi soră-mii câte ceva în fiecare săptămână: "Uite, ţi-a trimis bunicu". Un cartof împachetat. Sau o ceapă. Noi aveam televizor şi atunci veneau la noi seară de seară. Din Fabric până în Freidorf. Se dădea mult patinaj artistic atunci. Tata nu mai suporta şi se refugia în bucătărie la radio. Bunica era foarte atentă "Na! O căzut şi asta! Vezi?!". Bunicul în schimb se uita şi la meciuri de box. Auzeam din bucătărie scârţâit de scaun - era el, foarte prins în meci, imita mişcările pe scaun. Era meşter bun. Tot ce făcea, făcea bine. Meticulos. Şi cizmele care le făcea pentru ofiţeri - tot satul îl ştia! Pantofar bun. A plecat de acasă la 14 ani. Era singur, cu mama. Tatăl murise în război. Maică-sa nu a mai facut faţă. Aşa că s-a dus să fie calfă, să înveţe meserie. A ajuns şi în America de două ori. Pe vremea aia... A făcut avere, a luat casă, a pierdut tot. Familia bunicii era mai bogată. Era frumoasă casa lor din Fabric, dar au dărmat-o când s-au construit blocuri. Mai bine acolo să fi locuit decât aici. Bunicii îi plăcea mult să mănânce şi când făcea supa duminica, o lăsa acolo în cămară. Bunicul o mai prindea după prânz cum soarbe încă un polonic. Îl auzeai: "Danka, lasă supa aia!" Lucra la fabrica de ciorapi. Avea acasă cutii pline cu aţe şi fel de fel de lucruri furate din fabrică. Soră-mea cotrobăia prin ele întotdeauna. Acum ea are un câine iar eu pescuiesc la copcă cu Dostoievski.