Imi place abilitatea oamenilor de a da sfaturi. E imbarligata povestea:

a) Imi sunt interesanti strainii care dau sfaturi in necunostinta de cauza/persoana. Cu atata siguranta de sine incat ar convinge pe oricine mai slab de inger. 

b) Imi plac persoanele care cred ca sunt empatice, dar nu au fost vreodata intr-o situatie cel putin asemanatoare cu cea despre care te sfatuiesc.

c) Si mai mult imi plac batranii care chiar cred ca stiu despre ce vorbesc si o tin asa ore in sir...

d) Prietenii care zic tampenii mari dar cu buna intentie, lor li se cam scuza in 99% din cazuri.

Dar daca mai o sa-mi dea careva sfaturi sau sa-mi zica ce sa fac cu viata mea, o incurca.