Porumbeii, sobolani inaripati

 

S-ar zice ca am o obsesie cu porumbeii. Dar cred ca de fapt e invers. Are si logica: de cand ma stiu porumbeii erau la tot pasul. Deci, ei ma urmaresc pe mine. 

Lasand gluma la o parte, tin minte cand eram de cativa ani si mergeam la plimbare prin centru, eram fascinat de multimea de porumbei din fata operei, si ca toti mucosii de acolo, fugeam printre ei si incercam sa ii prind. Odata cineva a gasit unul ranit si mi l-a dat, dar, ca de obicei, mama m-a pus sa renunt la el. Apoi eram fascinat si de hranitul lor. Imi placeau babutele singuratice care le dadeau paine in piata unirii, si tot timpul mi-am dorit sa fac si eu asta... dar nu tin minte sa o fi facut vreodata. Acum stiu ca odata ce incepi sa ii hranesti se aduna ca lacustele in jurul picioarelor tale si nu te scapi de ei decat dupa ce au curatat ultimul centimetru de pamant. Sobolani inaripati! Se mai si bat pentru paine. Nu stiu daca sa imi fie mila de ei, sau sa-i injur [unul din motive ar fi ca lasa miros tare urat]. 

Cei mai nesimtiti porumbei i-am vazut in Venetia. Dolofani, probabil de la toti turistii din tari fara porumbei [ma intreb daca exista asa ceva] care fac si din asta o activitate turistica. Erau efectiv la tot pasul. Unde nu puteai sa calci de asiatici, nu puteai sa calci de porumbei. Isi faceau concurenta serioasa unii altora. Spre deosebire de porumbeii educati de Timisoara [la vremea aia],  porumbeii de Venetia nu prea ti se dadeau din drum, decat daca ii calcai sau daca dadeai cu piciorul in ei. Porumbeii educati de Timisoara o luau la zbor isteric cand trecea cineva la 5 metri de ei. Bine, nu si acum. Acum sunt si ei dolofani si nesimtiti, si asteapta pana te exhibitonezi ca sa ti se dea din drum.

Eu am obiceiul  sa ridic pana sus rulourile la un geam, ca sa ma trezeasca lumina de dimineata [functioneaza! pana nu te obisnuiesti...], celalat rulou il las la 10-15 cm de pervaz. Si nu exista dimineata cand sa nu am 3-4 porumbei in vitrina. Ori stau si se bronzeaza, ori vin si pleaca in continuu. Dar cel mai enervant e cand se plimba de la un capat al pervazului la celalat. Li se vede doar capul si gatul, se plimba si se uita in camera. Si e destul de sinstru sa vezi 3 porumbei care se holbeaza la tine imediat ce deschizi ochii. 

Si acum daca ma gandesc mai bine, acum cateva saptamani, un domn sau doamna porumbel, a stat pe pervazul meu toata ziua, in aceeasi pozitie de dimineata pana seara. Cred ca era bolnav... 

edit: Tocmai mi-am pierdut 45 de minute scriind despre porumbei. Asta ar trebui sa zica multe... Destule cel putin.

***

In alta ordine de idei, ca tot veni vorba de lumina si ferestre, mai am o plangere. In blocul de peste drum, sus la 5, in coltul din drepta mea, vecinii tin lumina de pe balcon aprinsa noaptea. Au terasa acoperita cu o perdea, care e desprinsa tot in coltul din dreapta sus. Exact unde e becul. Noaptea bate fix in pozitia unde e perna mea... Acum ca a inflorit copacul din fata ferestrei, e si mai distractiv. Il bate vantul, si lumina imi joca pe fata. Nu e deloc enervant!