tale from the bus

un etern moment de ... imi vine sa stau si sa 
ma uit la pereti for the rest of my life. mai bine la cer. e mai interesant si se vede perfect de la masa din bucatarie. obisnuiam sa fac asta dimineata cand beam o cafea stresata de timp. dar cum nu am unde sa merg pe moment, nu mai e niciun stres, nici nu dau drumul la cer inauntru. diminetile incep tarziu, si... parca nu se mai termina. parca toata ziua e o dimineata, si astepti sa te trezesti si sa iti faci chef de lucru. ca lucru este, har domnului. 

astazi am mers cu autobusul, plin ca de fiecare data. am mers mult. e parca ai intra intr-o conserva pe roti, unde timpul se opreste. atatia ochi. priviri ciudate. de parca toata lumea se uraste reciproc. de parca ar fi al 9-lea cerc al infernului, cu cazane, lanturi si foc, si cei care coboara scapa din infern. aer putin. stai cu dintii inclestati si asculti ce vorbesc cei din jur. de obicei prostii. dar e interesant, mie imi place sa ascult povestile din bus. de parca nimeni nu ar avea probleme mai importante decat... o tipa isi facea poze cu telefonu in inghesuiala aia imputita, in timp ce eu ma ridicam cu o statie inainte ca sa imi asigur iesirea din inghesiuala aia. am iesit putin penibil. dar cui ii pasa, si asa nu o sa mai vad pe nimeni ever again. tre sa ai o strategie bine pusa la punct, ca altfel risti sa mergi mult si bine, pt ca nimeni nu s-ar misca sa te lase sa treci. asta in mare parte pt ca nu ar avea cum si unde sa se miste. tipa ce statea langa mine a coborat la aceeasi statie ca si mine, si o buna bucata de timp cat am mai avut de mers pe jos a mers in fata mea. si la un moment dat a virat brusc la dreapta. o fi crezut gagica ca o urmaream. daca stiam ca si ea coboara, nu o supuneam la acrobatii in bus. si poate unii oamnei ar trebui sa se gandeasca mai bine inainte sa incerce sa indese bagaje voluminoase intr-un bus supraaglomerat. daca nu mai porneste? smart ass! si de ce unii nu pot astepta sa coboare lumea ca apoi abia sa urce?! se imping ca niste animale. intr-o zi o sa lovesc pe cineva, fie si o baba cu artroza. traim intr-o societate! in loc sa umple billboardurile cu reclame cu gagici semi-naked, mai bine ar pune niste slogane care sa aminteasca oamenilor ca nu suntem in jungla, si ca soceietatea se ghideaza dupa unele reguli de mult uitate. si imi place sa ma uit la lume din bus.  
e asa de... intrigant. poti fi tu ala care crezi ca nimeni nu te vede cand iti aranjezi chilotii pe sub  
palton. cand cobor din bus parca ies din alta dimensiune. o sa incep sa fac o fobie si cu asta.  

now you can imagine how lonely i am, daca am compus asta pe baza a a 25 de minute in bus.