Bla[g]

2011-04-11T01:41:00.000-07:00

E sâmbătă dimineaţa. E o sâmbătă perfectă. Verde, albastră şi însorită. M-am trezit în mod special la 7 dimineaţa ca să mă uit la desenele de pe PrimaTV. Mama şi tata încă mai dorm. Dau televizorul mai încet. Mai târziu tata face o omletă pentru toţi trei ca în fiecare sâmbătă. Cu ridichi. Şi brânză. Mai târziu ne facem drum spre bunica. Ne facem de lucru prin grădină. Bunica e mai vioaie decât noi toţi la un loc. Face de mâncare, prăjituri, ca orice femeie din Banat într-o sâmbătă. Câinele e şi el pe aici. Tata fumează în fundul grădinii. Cireşii au înflorit, o să avem şi morcovi şi mazăre şi cartofi. Avem şi o fântână dar e secată de când mă ştiu. Ies să mă joc cu copii în stradă. Maşinile trec aşa de rar încât ne permitem să asediem toată strada. Pe unii copii nici nu îi ştiu dar nu contează, stau după colţ pe Ecaterina Varga. Urlăm ca descreieraţii. Sunăm la tanti Marieta şi tanti Mărioara şi apoi fugim ne ascundem după gardul viu. Tanti Marieta îşi pune de obicei vaza cu flori în geam şi felicitările primite. Uneori mai vine pe la noi cănd face prăjituri, trece drumul cu o farfurie acoperită cu un şerveţel. Alteori mai bea cafea cu bunica sau poate mergem noi la ea şi la tanti Mărioara care nu trece drumul pentru că o doare spatele. Stă doar în faţa porţii şi se uită la noi cum batem mingea. Poate mergem să ne jucăm şi cu ăia de la bloc. Dani şi cu mine ne urcăm în corcoduş şi aruncăm chestii la tanti Ani în curte. Se enervează şi strigă ceva în şvăbească. Dacă nu, atunci ne facem bani din frunze şi ne jucăm şi cu Ica şi Bia. Bia e cea mai nebunatică. Stă la bloc la 3 şi câteodată o auzim de jos din stradă pe mama ei cum strigă la ea. Sigur nu o să mai vină să se joace azi. Dani avea un frate mai mare dar a murit pentru că sufla în pungă. De Crăciun. Şi Ica avea un frate şi o soră. Lângă Ica stă Alex, sau Cap-pătrat dar nu prea ne jucăm cu el. Uneori mergem la el, are jocuri din-alea pe TV. Oricum cea mai tare distracţie e când Dani şi cu mine ne jucăm cu mingea, degeaba. Bia şi cu mine am prins odată o găină de la tanti Mimi şi i-am venit de hac pentru că sărea gardul la noi în grădină şi mânca din recolta noastră timidă. Când strângeam crengile şi frunzele le dădeam foc în grădină şi făceam frigărui. Odată ne-am jucat scunsa in grădină şi m-am băgat într-un butoi vechi din care abia am ieşit apoi. Brusc s-a făcut târziu. Foarte târziu, 12-13 ani mai târziu. Unde e fântâna acum e o placă de beton foarte convingătoare. 3 lalele chinuite pe ici pe colo. Mimi nu mai are găini de mult, are doar un câine, Hector, şi o căţea, Fetiţa. A nu-ştiu-câta Fetiţa. În cealaltă jumătate a casei, din spate nu mai intră nimeni de mult, nici nu mai ştiu ce a fost pe acolo de-a lungul anilor. La tanti Marieta stau nişte străini care au avut grijă în ultimii ani de ea şi ea le-a lăsat casa când a murit. Tanti Mărioara în schimb cică mai trăieşte dar nu a văzut-o nimeni de mult. Pe stradă trec prea multe maşini şi chiar şi un Expres. 7.

2011-03-01T00:05:00.000-08:00

Imi place sa dansez. Imi place sa sar si sa dau din cap ca un disperat pe Smells like teen. Imi place sa fac scheme cu mainile ca un rapper. Imi place sa improvizez si sa ma prostesc de parca mi-ar depinde viata de asta. E fain. E euforic, terapeutic chiar.
Ma enerveaza in schimb cei care merg intr-un club, la disco ori la concert si stau ca la muzeu.

2011-02-24T01:49:00.000-08:00

Radioul e monopolizat de melodii dance care suna similar, ca sa nu zic la fel! cu versuri care nu au nicio noima cantate de tipe care probabil ca oricum nu stiu ce canta in engleza aia pocita. Chestia asta nu ar reprezenta o problema daca am avea cu totii posibilitatea sa realizam ca melodiile de genul sunt facute doar pentru batzaiala in club si atat. Problema reala e ca toate minorele inconstiente cu mame casnice si tati betzivi incep sa se imbrace ca niste prostituate si sa se comporte la fel. Oricat de bine mi-ar merge ignoratul lor, nu pot sa nu-mi fac griji pentru sanatatea viitoarelor mame ale poporului roman. Incep sa ma intreb de fapt daca la TV chiar se promoveaza valori gresite, si o imagine gresita. Poate se promoveaza doar realitatea trista asa cum e, si valori chiar nu mai exista.

2010-12-10T00:25:00.000-08:00

Am vrut să-ţi zic că a nins aseara. Aşa, tare, cum ne plăcea nouă. Eram cât pe ce să-ţi trimit un sms... şi nu e prima dată. Dar e mai puţin bizar oricum. Mi-am intrat oarecum în rutina zilnică, să ştii. Nu e chiar cea mai bună, dar măcar citesc. Zic, mi-am intrat în rutină, dar uneori mă mai intorc cu privirea spre scaunul tău, sau mi se pare că îţi aud cheiile în uşă. Atunci, pentru câteva secunde creierul meu face eforturi mari. Mari!
Dar vei fi mulţumit să ştii că am profitat de prima zăpadă împreună cu V. Sunt pe mâini bune să nu-ţi faci griji. Poţi liniştit să pescuieşti la copcă.

Tm. vară târzie. ceaţă

2010-11-07T12:03:00.000-08:00

2010-11-03T02:32:00.000-07:00

Mi se zice des ca sunt talentat. Nu stiu la ce se refera oamenii normali cand zic asta. Ca sunt talentat in general la orice? Sau...? Ma rog, un real talent de-al meu, nou descoperit si embraced este abilitatea de a mirosi necazul de la distanta. Adica cu cateva zile/saptamani/luni inainte. Undeva in adancul mintii stiu clar ca anumite situatii se vor termina prost. Cu toate astea, nu ma agit niciodata, ci las lucrurile sa... go with the flow. Si asa, cam odata la doua saptamani, ma ghinui sa descalcesc dezastre. E tare palpitant sa fiu eu! Daca vrea cineva sa faca schimb cu mine, n-are decat sa ma contacteze.

***

In alta ordine de idei, anumite lucruri nu vor inceta niciodata sa ma mire. De exemplu: eu! Nu voi inceta niciodata sa ma mir mie insumi. Pentru ca... S-ar zice ca am o varsta care ma face mai mult adult decat copil, dar asta e discutabil si intra la alt capitol. Dar ca adult, se presupune ca, pe langa alte beneficii, imi permit si sa fiu managerul propriului meu timp, timp in care nu lucrez, nu fac aberatii artistice pentru scoala si nu sunt cu familia; deci timpul meu liber cu mine insumi. Da, acel timp este doar al meu si il pot distribui cum vreau eu. Cu toate astea, nu gasesc timp pentru chestii care imi plac, pentru oamenii care imi plac. E jalnic. Nu am pus degetul pe o carte de secole. Nu m-am vazut cu anumite persoane cam de cand am citit o carte ultima data. Nu am trimis plicuri. Nu am mai facut ceva bun de mancare de saptamani. Nu mi-am reparat aparatul foto si nu am fost nici la cimitir cum mi-as fi dorit. Nu m-am jucat cu cainele destul si nu am strans toate frunzele uscate din gradina. Cum ziceam mai demult, sunt un manager prost. Fie ca e vorba de bani, timp sau relatii. Prost. Dati-mi odata un premiu sau o diploma, si sa mergem mai departe.

***

Urmeaza sa scriu despre cersetori si copii strazii in viitorul apropiat.

Suie Paparude - Cea mai buna zi [Official video]

2010-10-26T06:51:00.000-07:00

2010-10-16T16:29:00.000-07:00

Imi place abilitatea oamenilor de a da sfaturi. E imbarligata povestea:

a) Imi sunt interesanti strainii care dau sfaturi in necunostinta de cauza/persoana. Cu atata siguranta de sine incat ar convinge pe oricine mai slab de inger.

b) Imi plac persoanele care cred ca sunt empatice, dar nu au fost vreodata intr-o situatie cel putin asemanatoare cu cea despre care te sfatuiesc.

c) Si mai mult imi plac batranii care chiar cred ca stiu despre ce vorbesc si o tin asa ore in sir...

d) Prietenii care zic tampenii mari dar cu buna intentie, lor li se cam scuza in 99% din cazuri.

Dar daca mai o sa-mi dea careva sfaturi sau sa-mi zica ce sa fac cu viata mea, o incurca.

2010-10-10T08:09:00.001-07:00

Mulţu.

Cuplă.

Eşti obo?

Eşti supă.

Asculţi muzică depre.

BRB[din categoria proaspat intors in tara].

2010-09-21T15:23:00.000-07:00

Tu erai impotriva acestor forme de comunicare. Dar acum poate poti sa vezi din alt unghi toata treaba asta cu blogurile sau facebook-ul si nu o sa ti se mai para chiar atat de inutile. Ideea e ca unele chestii au ramas nespuse si asta nu trebuie sa ramana asa, fie ca o facem intr-un fel sau altul.
Noi nu vorbeam prea mult, nu schimbam mai multe vorbe decat era nevoie, poate nici atat. Dar tot timpul ne intelegeam din priviri sau ganduri. Ceea ce e mai presus decat orice. O camaraderie rara. Stiu clar ca amandoi puteam rezista doar un anumit numar de ore fara sa ne vorbim, de aceea ne si sunam in acelasi timp de nenumarate ori zicand ca e telepatie. Stiu cat iti placea cand ma intorceam acasa seara tarziu, tu mai erai treaz, si stateam cu tine in bucatarie cat mancai sau cat faceai cafeaua pe dimineata. Eu eram obosit sau ametit de la alcool, dar cu toate astea iti puneam intrebari despre literatura,dumnezeu si oameni, si tu, pentru ca doar tu le stii pe toate, imi povesteai, deseori deviind la alte teme. Atata informatie detineai, incat picura din tine fara sa o poti controla. Si eram convins ca intr-o zi o sa mi-o transmiti. Erai un lux intelectual pe care nu trebuia sa mi-l asum. Dar daca te ascultam si citeam toate cartile pe care mi le aduceai zi de zi, deja aveam dioptrii mai mari decat ale tale. Oricum, cine se mai poate mandri ca a citit Platon inainte de 16 ani? Si stiu ca singura data cand am venit beat acasa ti-ai dat seama dar nu ai zis nimic. Cum zicea prietenul tau, acum nu iti mai ramane decat sa joci sah cu Dostoyevsky.

WTF's of the week.

2010-08-03T05:10:00.000-07:00

Am avut o viziune: Topaiam pe strazi, prin centru, mai ceva ca si Lily Allen in clipul LDN. Dar aveam un cos de picnic plin cu grenade. Si aruncam cate una in fiecare casa urata. Mai ales in cele distruse de un anumit grup al societatii. Acelasi grup care conduce Mercedesuri cu numere de Franta si asculta Florin Salam la maxim in fata ferestrei [mele].
Cand vad casele vechi din centrul Timisorii nenorocite ma simt ca si cand as vedea pe cineva ca ineaca o pisicuta in bega jegoasa; sau pe baba aia care sta in libertatii la statuia lui Sf. Gheorghe de cand ma stiu si vinde niste buruieni... "un lieu, un lieeeeu". Ploaie, vant ori canicula, babuta e acolo. [Dupa apocalipsa vor ramane pe pamant gandacii aia urati si negri, asa-numitii gandaci de bucatarie, si ea. Pe cat de urat si insensibil suna...]

***
Ati observat cumva urmatoarele doua chestii? Doua puncte:
- Automatele de apa potabila [sau cum le zice] sunt intotdeauna goale. Sau daca este apa, atunci nu sunt pahare. Mai ales pe canicula asta...
- Chioscurile de ziare. Pe langa ca sunt ridicol de urate, mi se par si incredibil de ambiguue. Nu au niciun fel de orar, sunt inchise cand te astepti mai putin...
BONUS: - oamenii care se intorc dintr-o calatorie, de preferat Grecia, Egipt sau Italia, si agatza imediat cele 273 de poze din calatorie pe Facebook, printre care si cadre fara sens sau cate 5 identice. wtf?

***
Duminica seara am fost la concertul gratuit Paula Seling din piata unirii. Just for the record, imi place mult de Paula, o ascult de destui ani si e baimareanca. Nu stiu la ce ma asteptam de la concertul asta, dar eram foarte nerabdator oricum. Cand am ajuns era foarte putina lume, dar s-a adunat dupa caderea serii. Primele randuri erau ocupate de acelasi gen de persoane care sta in parcare si scuipa coji de seminte pe jos. La un moment dat m-am uitat in spate si era destul de multa lume, cam trei sferturi de piata, fara sa iau in calcul locurile unde nu se poate sta, gen groapa de la fantana sau in spatele statuii. Paula canta, Ovi canta si el. Publicul in schimb, se uita ca la un perete gol. Expresii goale, plictisite, mestecand guma flegmatic, uitandu-se arogant pe sub sprancene cand Paula cerea sa cantam cu ea. Nimeni nu aplauda. Cu asa un public mi-as turna ciorba pe mine pe scena doar ca scot o reactie. Ma intreb ce fel de distractie prefera astia... Dar ce intrebari stupide pun si eu.

Da, o sa continui sa-mi exprim frustrarile pentru ca sunt un om frustrat, din cauza voastra, a concetatenilor mei.

2010-05-19T10:34:00.000-07:00

Imi amintesc de o zi ploiasa de acum cativa ani. Ne plimbam pe strada, in centru, aproape de Unirii, sau mergeam undeva. Inca mai aveai masina veche. Radeam si ne prosteam, ca de obicei, atunci cand nu suntem seriosi. Duceai o umbrela si poate de la prea mult ras ai scapat-o intr-un fel in care numai tu poti sa scapi ceva. Apoi ai strigat tare "I am here for your entertainment!" si cateva femei s-au uitat la noi. Ca de obicei.
These things make memories. Good ones.
Asta e asa de random.

16+5=21

2010-03-02T06:03:00.000-08:00

De ceva timp trebuie sa scriu despre niste amintiri din copilarie.
Ma tot gandeam acum cateva saptamani ca pe de-o parte ma bucur ca nu mai am 16 ani. Ce varsta complicata, nu? Nu stii ce vrei, nu stii ce nu vrei, crezi ca le stii pe toate de fapt. Nu ca la 21 de ani ai stii ceva... despre orice. Adica, poate stii tu cat fac 2+2, dar la urma urmei oricine poate invata asta (e 5, nu?). Cred ca de aia nu m-am prea chinuit cu scoala. Nu-mi pare rau. Oricum am invatat multe, nu neaparat din carti.
Ziceam, azi am trecut pe langa niste rumegus pe strada. Cine s-ar fi gandit ca niste rumegus poate cauza reactii adanc emotionante? Imi aminteste de bunica. Atata timp cat a fost in viata, de fiecare data cand mergeam la ea parca faceam un salt inapoi in timp. Mergeam in anii in care se taiau lemne de foc si se sapa gradina, se semana si apoi se culegea. Cu fiecare an mai putin. Se taia porc in curte. Gaini sau gaste. Ne urcam in copaci si mancam fructe sau ne faceam corturi si colibe. Aveam grija sa nu calcam morcovii cand ne fugaream ca niste descreierati. Iarna inventam strategii diferite pentru a nu iesi prea des afara dupa lemne. Era cel mai confortabil loc de pe lume, langa soba. Confort fizic dar mai ales psihic. Dar ce puteam sa stiu atunci in afara de cat de bune sunt prajiturile?
Nu mai am chef sa scriu.

In Search of Lost Time

2010-02-02T14:24:00.000-08:00

De data asta chiar mi-as dori sa pot exclama ca m-am mutat intr-un colt indepartat al lumii unde nu exista internet, dar din pacate, nu. Tot aici sunt, la masa asta cu rama de zebra si taiata de la prea multe machete. Al treilea laptop, adica al doilea laptop de imprumut de la parinti, dupa ce al meu a suferit repetate socuri. Si atunci cand laptopul meu e in... coma, parca am alta viata. Gatesc, si dimineata si la pranz. Mananc in bucatarie. Citesc. Ziare, carti, cursuri. Desenez cu mana! Nu cu mouse-ul. Stau si in cealalta camera. Fac curatenie si ma culc devreme. Concluzie: internet est mechant! Cu toate astea, fara internet as avea o viata mai grea [dar nici nu as stii], si cu siguranta fara internet nu as abera acum si aici. Este unspe seara. Toata ziua am invatat despre manastiri si case taranesti. Acum pierd vremea in loc sa repet, ceea ce doveste ca intr-adevar traiesc intr-un univers paralel cu realitatea. Dupa atata timp pierdut pe internet ar trebui sa dau un anunt la sediul chestiilor intangibile: PIERDUT TIMP PE INTERNET! RECOMPENSA GENEROASA NOROCOSULUI CARE IL GASESTE!!! Am uitat cum sa scriu chestiile astea pe care le scriam atat de des in trecut. Am renuntat putin, dar iata ca m-am intors cu vaicarelile mele cu ochi albastrii. Imi place sa beau cafea, cu atat mai mult daca e facuta in masinariile alea mari in care se face espresso. Daca am bani beau cappuccino dublu de la COSTA. E intr-o cana de 16 cm, si imi ia cam jumate de zi sa-l beau, si e redbullul meu. Cam dupa trei-sfert de cana intru in starea aceea de euforie cand vrei sa povestesti cu toata lumea, ca si Oprah. Dupa patru sferturi vine injectia cu energie, si plec acasa sa invat. Din pacate pentru buzunarul parintiilor mei, cea mai apropiata COSTA e la 2 colturi, deci merg destul de des dupa cafea. Stiu si turele barmanilor deja. Si ai crede ca si ei stiu ca nu vreau scortisoara, cacao, caramel sau alune in cafea. Dar nu, ei intreaba. Eu zic nu, nimic. Ei dau ochii peste cap. Eu ii injur in minte. Dar sunt intelegator pentru ca au facut deja sute de cafele inaintea cafelei mele fara niciun gust, gust care mai si costa. Ei dau ochii peste cap. Mi-ar place sa lucrez si eu acolo, dar cred ca m-as simti ca o blonda dintr-un banc cu o blonda si fizica nucleara sau asa ceva operand masinaira de cafea si umbland cu zeci de cani pentru zeci de cafele cu zeci de arome. Dupa primul examen din sesiunea asta, cand mi-a intrat laptopul in coma si am luat cu 2 note mai putin, am avut o faza de maraton de filme. Some Like it Hot. Some don’t like Marilyn Monroe. Me. Mi-am facut o lista cu muzica pe care sa o adaug la ascultat: Joni Mitchell, Tori Amos si Devotchka. Ati vazut Little Miss Sunshine? Ar trebui. De mai multe ori. Mai ales dupa ce luati o nota mica.
There’s a chubby little girl with huge glasses in everyone of us.

Parlamentul unicameral. De fapt, de ce?

2009-10-31T07:07:00.000-07:00

Îmi asum riscul de a părea excesiv de plicticos pentru a aduce în discuție adevăratele argumente pentru instituirea unui parlament unicameral în România pentru că unii, când nu mai știu cum să se scoată din rahat apelează la referendumuri. Pentru că pot.

Nu cred că a fost deloc ușor pentru cei care în 1991 au fost aleși să scrie constituția să găsească soluția instituțională cea mai potrivită pentru România, împăcând toate viziunile politice slab conturate la aceea vreme. Ca orice lucru luat de la zero și pe un teren instabil, e cam greu să iasă ceva perfect. În Franța, abia Constituția celei de-a 5-a republici (1958) și-a dovedit eficacitatea în timp, asta după mai multe revizuiri, dintre care ultima în 2008.

Comisia de redactare a noii Constituții, ținând cont de contextul istoric de la acea dată, cu o oarecare teamă și preocupare de a da țării instituții fundamentale cât mai legitime și mai puternice a creat Constituția cam așa cum o avem noi azi.

După 20 de ani se pare, totuși, că dezideratul lor, deși nobil, nu s-a materializat într-un sistem instituțional eficient (vezi așteptările pe care le are lumea de la un președinte cam neputincios din punctul de vedere al competențelor, numărul ordonanțelor de urgență, conflictele între instituții, procedura legislativă etc). Cei care se pricep bine de tot la sisteme constituționale, au denumit sistemul românesc ca fiind unul semiprezidențial-atenuat. Cred că doar analizând această sintagmă ne dăm seama că avem de a face cu o struțo-cămilă simpatică. Dacă e semiprezidențial înseamnă că e jumi-juma cu un regim parlamentar …dar dacă e și atenuat mă gândesc că ar trebui să fie numai 1/3 prezidențial și 2/3 parlamentar. Nu știu cum vă sună vouă, dar mie începe să-mi sune a rețetă de prăjitură…

Un regim parlamentar presupune ca parlamentul, ales direct de către popor, să aleagă președintele statului. Așa se întâmplă în Germania și Italia. De-asta nici nu se prea aude de președinții acestor țări, ci de șefii guvernelor. Într-un regim prezidențial, atât parlamentul cât și președintele sunt aleși direct, dar președintele dispune de puteri mult întărite. Un astfel de sistem este cel american unde președintele este practic tot executivul. La francezi, evident lucrurile sunt mai complicate că așa le place lor, dar președintele poate să dizolve parlamentul dacă se trezește dimineața cu fața la cearșaf, primul ministru este mâna lui dreaptă și, în cazuri speciale, dispune în virtutea constituției de puteri întărite.

La noi, e cam neclar sau nu e nicicum. Și parlamentul și președintele sunt aleși direct. Președintele nu dispune de puteri deosebite, nu poate dizolva parlamentul decât în niște situații la care se ajunge greu (se pare că în decembrie sunt niște șanse să o vedem și pe asta) și, cel puțin oficial, nu poate influența politica țării decât prin niște mesaje adresate parlamentului pe care acesta poate sau nu să le bage în seamă. Deci, nu avem nici o insistuție care în anumite situații să se poată impune în fața alteia, probabil, tocmai de frica unei posibile noi „tiranii”, frică totuși ușor de înțeles în 90-91.

Tot în 1991 s-a stabilit ca Parlamentul României să fie bicameral, compus din Camera Deputaților și Senat. Această decizie se fonda atunci pe dorința constituantului de a avea legi asupra cărora se va reflecta mai bine și mai mult, trecând proiectele de legi de la o cameră la alta. Înainte de revizuirea ei, Constituția nu prevedea nicio diferență substanțială între cele două camere, aceeași legitimitate, aceeași reprezentativitate, aceleași funcții. După 2003, lucrurile s-au mai schimbat puțin, așa încât, cele două camere au acum funcții diferite, pe scurt, în funcție de proiectul de lege avut în discuție, una din camere este cameră de reflecție și alta este cameră decizională.

Totuși, uitându-ne în Europa, vedem că acolo unde există parlamente bicamerale, ele există pentru cu totul alte rațiuni decât cele pentru care al nostru este bicameral. Parlamentul bicameral este specific țărilor federale sau regionale, cele în care comunitățile locale dispun de o putere considerabilă, ele fiind reprezentate de obicei în ceea ce la noi se numește Senat.

Astfel, parlement bicameral întâlnim în Germania, unde camera inferioară, Bundesrat-ul reprezintă interesele fiecăuri stat federat, în Franța, unde Senatul este ales indirect, prin votul conducătorilor regiunilor, în SUA, unde Senatul este compus din câte 2 membri din fiecare stat, în Spania, în Austria, în Italia etc. Practic, camera inferioară din parlamentele bicamerale tipice dispune de o legitimitate și de o reprezentativitate diferită, fiind vocea regiunilor.

E simplu să ne dăm seama că la noi Senatul nu își prea are rost atât timp cât el e echivalentul unei a doua camere a deputaților.

Așadar, există două soluții pentru parlamentul nostru:

1) fie se modifică radical modul de alegere și de funcționare a Senatului pe care îl avem azi, urmând ca acesta să reprezinte regiunile țării. Un astfel de Senat ar merge mână în mână cu descentralizarea, ar aduce un plus de autonomie regiunilor (și probabil și unui ținut secuiesc, de ce să nu recunoaștem). Ar fi chiar interesant de văzut cum ar funcționa așa ceva la noi…

2) să trecem la un parlament unicameral

În concluzie, da, sunt de acord cu un parlament unicameral, dar nu pentru motivul care domină campania electorală, ci pentru că într-un stat ca România așa cum e azi, o a doua cameră nu este utilă ci doar îngreunează procesul legislativ, determinând guvernul să emită ordonanțe de urgență în situații ne-urgente și să-și angajeze responsabilitatea ocolind astfel votul parlamentului.

Nu poate garanta Băsescu nimănui că 300 de parlamentari vor cheltui mai puțin decât 471…ăsta e doar un alt exemplu de demagogie electorală, la fel ca și sloganul De ce le e frică, nu scapă. Băsescu își continuă lupta cu Parlamentul care, să nu uităm că este organul reprezentativ suprem al țării, deci indirect se luptă cu populația care i-a ales pe parlamentarii ăia la fel cum l-a ales pe el. În plus, este o dovadă de lipsă de responsabiltate ca președintele țării să încerce prin mesajul său electoral să slăbească și mai mult încrederea pe care românii o au în Parlament și să câștige prin acest pretext încredere și popularitate. Mizerabil demers.

**the parade in the constitutional universe

Random nothings.

2009-09-26T04:37:00.000-07:00

Tre sa ma plang... Tot sistemul e putred. De la indivizi cu functii pompoase, pana la intregi consilii de conducere samd. De exemplu: Consiliul de conducere de la sediul meu central e total incompetent. Dupa fiecare adunare generala ma simt de parca as fi dat-o un pas in spate si de parca as fi imbatranit doua luni. Ore si ore de dezbateri si discutii, arugmente, opinii, citate, invitati speciali... doar ca sa ajung la niste concluzii care erau tot timpul prezente si pe care altii deja le stiau. Da, dar oricum e mai bine sa ajungi de unul singur la concluzia ca firea umana e pur si simplu ciudata, sau ca unii oameni sunt pur si simplu ciudati... intr-un sens rau.

Ieri, m-am gasit stand la o conversatie pe malul raului, in cea mai mare caldura posibila, si printre altele am ajuns sa compun un top 5 al lucrurilor care ma enerveaza [daca cineva nu se gaseste printre primele 5 pozitii asta nu inseamna ca nu ma enerveaza, nothing personal, I'm sure you are as annoying as a wet shoe]:

1. Oamenii

2. Birocratia

3. Caldura

4. Aglomeratia

5. Situatia zapada>pantofi uzi

BONUS: Mircea Badea

Tot ieri, inainte de a sta sa compun aceasta mult-necesitata lista, am auzit o discutie foarte interesanta in 16. De fapt un inceput de conversatie, ca apoi a inceput partea aia mai zgomotoasa din Creap de Radiohead. Pe bancheta din spatele meu stateau un om mai iin varsta si o domnisoara. La un moment dat, in toata ingesiuala aia mirifica din firobuz, l-am auzit pe domn zicandu-i: "Domnisoara, pot sa va fac un compliment?" Domnisoara a murmurat ceva printre dinti. Replica Domnului a fost ceva de genul "Bla bla bla... frumos... bla bla bla". Nici nu vreau sa-mi inchipui cum a decurs discutia pana la statia finala, m-am decis sa nu-mi pun muzica pe pauza ca sa trag cu urechea. Imi imaginez ca tipa o fi avut ce sa povesteasca apoi toata ziua.

Apropo, ati vazut noile piste de biciclisti? Pe langa faptul ca ocolesc stalpii cu destula precizie, au desenata o bicileta cu roti ovale care se repeta la fiecare 5-10 metri. Ma intreb cine le-a zis ca tre sa deseneze o bicicleta in scara 1:1, si apoi cand nu incape, sa-i puna roti ovale. Sau poate ca au desenat niste bicilete foarte rapide... cu efectul ala de speed, ca in desenele animate. Eh, oricum e de apreciat efortul. Doar ca, nu pot sa nu observ ca pe in unele locuri pista dispare pur si simplu. Aaa... pai descurcati-va fratilor. Noi nu va mai ghidam sa ocoliti stalpii...

The begining of nothing special

2009-09-09T15:17:00.000-07:00

Cand fac ceva, tot timpul se complica.

Si cand am zis ca "Got to remeber karma is not just a 4 letter word..." nu imi dadeam seama de cate ori am fost lovit de karmă, in cel mai subtil si incredibil fel. Se infiltreaza in viata ta de zi cu zi, si creste cu timpul, putin cate putin, pana nu se intoarce impotriva ta, si te musca de mana cu care ai hranit-o. Dar oricat de nashpa ar fi asta, să trecem la chestii mult mai importante, cum ar fi... Pantofii. Vreau un upgrade. Vreau sa renunt la adidasi (partial, desigur) si să iau la purtat o pereche de pantofi. Că doar se apropie vârsta, nu?

Ok, mă duc să mă lupt cu morile de vânt. Şi poate o să-mi dau seama între timp ce e important în viaţă.

Mă bucur să vă regăsesc.

42-ul nostru cel de toate zilele

2009-07-21T14:19:00.000-07:00

Uneori mai iau o vacanta cand ma satur de mine, doar ca sa constat ca nu e ok sa fac asta. Dar ce sa faci, e prea mare lenea la unii. Anumite sabloane se repeta la nesfarsit.

***

Asteptam autobuzul, intr-o vineri seara. Tocmai il vazusem ca s-a dus in jos, deci la urmatoarea statie intoarce, sta cateva minute, si vine inapoi. Un varsnic astepta si el, cu o sacosa in mana [si la stanga doi baieti care cred ca erau prea tineri ca sa fumeze blazati pe trotoar...]. Nenea se uita la mine, cu o privire mai mult decat ingrijorata, care zicea "unde-i autobuzu asta odata?!" Apoi din stanga vine o tanti si se alatura asteptarii. Acum, nenea se uita la ea si-i zice "acum 15 minute[4-5 in lumea reala] so dus in jos." Tanti nici nu il baga in seama, el cu aceeasi privire panicata stanga-dreapta... dreapta-stanga. Intr-un final, dupa 3-4 minute se iveste lumina farurilor salvatoare de dupa colt, vine 42ul. Ajuns in dreptul usii, nenea: "no, in sfarsit! dupa 20 de minute!".

***

do something really clever that will make me hate your name forever

2009-07-16T14:41:00.000-07:00

Sa fii mama de fata e cea mai grea meserie din lume.

Vertigo.[Mr.B in Wonderland]

2009-06-28T04:12:00.000-07:00

Pentru inceput, as vrea sa mentionez ca sunt viu, nu sunt nici in coma, nu am uitat cum sa scriu, si nici nu m-am mutat intr-un loc indepartat unde nu exista internet [desi uneori asta e tot ce mi-as putea dori]. Doar am pierdut notiunea timpului... undeva prin buzunar.

Ai zice ca zilele de vacanta se scurg mai greu. Doar ai zice. Atat. Cumva, m-am trezit intr-o perioada mai agiatata acum, cand tot ce vroiam era sa stau cu nasul in carti si sa uit de restul, cel putin pe perioada sesiunii sa nu am alta grija/ocupatie. Dar stiam ca nu mi-e dat. Adica, dupa toate planurile facute, care au esuat inainte de incepe, ar fi trebuit deja sa stiu ca nu are niciun rost sa incep sa planific ceva. Vorba aia cu socoteala de acasa si cea din targ e foarte valabila. Cumva, nu mai exita zile, nu mai exista ore, exista doar viteza, graba si ameteala. Dar daca spre sfarsit ai un sentiment de implinire, merita sa te simti ca in Vertigo pentru 72 de ore. Si, cumva, ma astept sa rasara Palarierul Nebun de dupa colt, si sa-mi zica ca am ajuns in Tara Minunilor.

Cafeaua lunga de duminica dimineata ma face sa scriu 3 propozitii de-odata. I might make no sence :|

--------------------------------------------------------------------------------------

* foto: James Ostrer

azi-dimineata am invatat de la Dobro

2009-06-16T06:34:00.000-07:00

ca depresiile se intampla atunci cand te iei in serios prea tare.

he's right.

Pressing play.

2009-06-13T04:53:00.000-07:00

Si in sfarsit apasam PLAY la sesiune. Cea mult amanata si temuta. Premiera: Vineri, 19 iunie '09. Abia asteptam sa mangaiem butonul de STOP, sau cel putin PAUSE. Urmeaza o luna de creier incordat la maxim, o luna in care nici nu puteam sa ma bucur mai mult de singuratate si izolatie. O luna o sa treaca repede....

Apoi, sper la nimic altceva decat vara tuturor posibilitatilor.

Bănci

2009-06-12T09:29:00.000-07:00

Sesiunea m-a lăsat fără inspirație deocamdată.

Mi-a trecut azi prin cap o idee – probabil că în România sunt mai multe sedii de bănci decât bănci în parcuri.

mai luați și o melodie, de la mama mea cu dedicație :)) :

**the parade thinking about Paris - London - Dijon - Auxerre

2009-06-11T13:49:00.000-07:00

asa imi place cand schimb parolele si a doua zi nu mai stiu in ce le-am schimbat...

Geration.

2009-06-07T11:40:00.000-07:00

So do I, so do I.

Neither do I, neither do I.

You?

photo/secret: PostSecret

2009-06-03T10:37:00.000-07:00

Name the last book by a female author that you’ve read.
Azar Nafisi - "Reading Lolita in Tehran"

Name the last book by an African or African-American author that you’ve read.
Frederick Douglass - "Narrative of the Life of FD, an American Slave"

Name one from a Latino/a author.
Marquez - "An old man with huge wings"

How about one from an Asian country or Asian-American?
Maxine Hong-Kingston - "The Woman Warrior"

What about a GLBT writer?
Walt Whitman poetry

Why not name an Israeli/Arab/Turk/Persian writer, if you’re feeling lucky?
Khaled Hosseini - "A Thousand Splendid Suns"

Any other “marginalized” authors you’ve read lately?
Max Blecher (Romanian Jewish author)

la multi ani, copii!

2009-06-01T04:40:00.000-07:00

o scunsa, ceva?

Dialog în piață

2009-05-31T06:03:00.000-07:00

Ca să mai îmi umplu cămara și frigiderul și ca să-mi sară somnul am mers de dimineață la piață.

Cum mă plimbam eu printre tarabe ochesc o bătrână mai simpatică de la care să-mi iau morcovi și pătrunjel și mă opresc în fața tarabei o întreb cât costă, dar din spate apare o cucoană de București care se bagă în față, se apleacă insistent deasupra zarzavaturilor și pe sub ochelari întreabă:

CUCOANA: Legătura asta cât face?

BĂTRÂNA: Un leu cincizeci.

CUCOANA (dându-se importantă): Scump!

BĂTRÂNA: Ce să fac, că mă duc la amiază la magazin și nu-mi dau carne...

CUCOANA (la fel de importantă): De ce să vă luați carne, acum se mănâncă legume, nu știți? Natural!

BĂTRÂNA (pierzându-și răbdarea): Eee, doamnă, credeți că eu stau ca matale să mă uit la telenovele?

CUCOANA (vădit jignită și simțindu-se cu musca pe căciulă, pe un ton moale): Telenovele...cine se uită la telenovele...

și cucoana plecă la taraba următoare, eu îmi iau legăturile și gata.

Primul șoc pe care l-am avut când am venit la București au fost piețele - un adevărat spectacol față de ce e la noi.

**the parade - natural!

Mr.BDWexperience2009

2009-05-29T14:33:00.000-07:00

Marcus Fairs - Dezeen

Muuto exhibition - Norman says why pendant lamp

Tony Chambers of Wallpaper*

Normann Copenhagen

a piece of Design Park

Mr.B the design obsessed and BelgradeDesignWeek2009.

this following piece comes in English, for my special English-speaking friends.

I had the luck and whatever to participate to this years BDW, what they call the conference of the greatest creative minds of the 21st century. I don't know, i cant argue, nor can I agree, I'm not there yet. At least all of the lecturers and participants are famous for they're work [innovative or not] within the creative industry, so I guess this means i almost agree.

Today is day 2 of the conferences, and day 5 of the design week. I've seen a lot of everything, and the week isn't yet over. A lot of flawless dressed people, which for the designobsessedMr.B is really painful to watch. A lot of great designers, which for the designobsessedMr.B is nothing but a reason to work harder, try harder, learn more and grow a bigger pair [of you know what]. A lot of recession talk, which for regularMr.B is not that relevant?!

Highlighted from the bits i saw:

Airside - Branding/Design studio. Brilliant, quirky, eclectic and fun. I was amazed by the notpretentiousatall attitude of the British guys, and they're seemingly unstoppable waves of creativity and originality.

Normann Copenhagen - Design studio. Simple, with a twist and daring; just the way i like it. The guerilla-experimental part makes everything a bit more juicier.

Wallpaper* [Tony Chambers] -Design Lifestyle Magazine. Well wallpaper is just Wallpaper, and Tony Chambers is part of it - a story of a successful journalist. And about the lifestyle magazine: does it really work?

Muuto - beautiful.

My guest - Marcus Fairs and Dezeen - Design Magazine. The road from Icon to Dezeen illustrates the main idea of the conference, squared speed. Are the blogs really the magazines of... today?

Being Marcus host these days was [an honour, of course] great, not exhausting as i expected it to be. For some reason, i feel like this is the equivalent of meeting Cher in the 80's. Only better. And in a totally different world. At least I acted like that, incoherently babbling and not knowing what to do/how to act [I might have just made a bigger fool of myself than i really am]. I carried a child for the first time ever, little Mili. I had a taste of London. I saw one of the versions of my future. I saw, one more time, that you can have both success and a happy home, you just have to find the balance. I hope i was a good host and not very-weird-to-stand.

As beautiful as it al was, it got every litte bit of energy that i had left afert a fierce week, i am to sleepy, hungry and dizzy to type all the reviewing i did in my mind.

*to be continued. or maybe not

2009-05-25T02:40:00.000-07:00

in urma cu cativa ani, omuletii au montat un felinar fix in dreptul geamului de la dormitor, noi locuind la etajul intai. nu am dormit bine vreo saptamana dupa aceasta schimbare, caci noaptea nu mai era noapte ci era un apus continuu si in camera era destula lumina incat sa pot sa-mi fac unghiile la 2 a.m. in timp m-am obisnuit si nu mai dorm cu obloanele lasate. acum o saptamana a cazut iluminatul stradal din zona si ne-am trezit in bezna dupa innoptare. proprietarii de catelusi - disperati, joggerii - disperati, smecherii de stau la tigara prin parc - disperati. la mine in casa - intuneric total. m-am impedicat de cateva ori de toate cele, am aprins lumina cand mergeam in bucatarie. era ca si cum as fi redescoperit intunericul. si nici nu am putut sa adorm in primele nopti.

so i finished season 3 of House.

B&ThePolice

2009-05-24T13:45:00.000-07:00

22:45 la mine, 03:45 in Panama.

In fata blocului e o duba de politie. E albastra, mare, si scrie cu litere albe de tipar ПОЛИЦИЈА. Doi politai stau, probabil la panda, daca prin panda intelegi rezolvatul integramelor sau statul la soare.

Ma intreb ce fac. De fapt stiu ce fac, nimic. Ma intereseaza, mai exact, ce asteapta; de ce e plasata duba in fata blocului, peste drum, putin la stanga mea?! Am avut timp destul [2-3 saptamani] ca sa formulez cateva ipoteze... Cat ca sa rezist ca sa nu le ciocan in geam si sa-i intreb; dar mi-e frica, au pistoale si bastoane; si eu am un talent innascut de a parea dubios for no reason at all [well almost]. Asa, ipotezele ar fi:

1) undeva prin vecini este domiciliul unui fugitiv din TOP10, si cei 2 sunt in misiune... daca e asta, atunci nu fac o treaba buna...

b) se ocupa de ordinea publica. daca e asa, atunci sunt supra echipati.

* presedintele s-a decis sa se mute intr-un amarat de apartament de bloc, ca doar e criza, si vrea sa dea exemplu, de aia are doar 2 garzi de corp. si mai mult de atat, poate urmari de aproape cum traieste aceast popor bulversat.

V) tipul de la 5 chiar e ceva bastan, ceea ce ar explica masinile negre si lucioase cu sofer care il asteapta uneori; si acum a primit o promotie si are nevoie de badigarzi.... lucky bstrd.

- nu stiu

Cum spuneam, treaba asta a inceput acum 2-3 saptamani. Era o zi... insorita sau innorata, nu mai stiu. Iesit-am din bloc, imi faceam drum spre faculta, printre blocuri ca de obicei [pt ca trotoarul e deja un lux neexistent], cand am vazut cei 2 politai la blocul vecin, pe scari. Cand m-am intors erau tot acolo, si in urmatoarele zile la fel. Apoi a urmat masina, iar dupa cateva zile a aparut duba. Poate ca peste cateva zile ma trezesc cu un intreg batalion/termen pe care nu il stiu/ in fata blocului...

Fac pariu ca 80% dintre vecini, ca si mine, s-au intrebat: "daca ma asteapta pe mine?"... atunci m-au lasat sa trec pe langa ei de prea multe ori. Recunosc ca ar avea cel putin 1 motiv, o anume sticla de Fanta care atarna din frigiderul unei combine frigorifice distruse, dar spre apararea mea, ea m-a strigat prima!

Musique

2009-05-20T13:12:00.001-07:00

Se pare ca unul din vecinii mei a blocat din greseala butonul de repeat in timp ce asculta Ceca the eternal. As zice ca ma deranjeaza, dar deja m-am educat in privinta asta, asa ca pot sa dau ignore oricand la fenomene dinacestea.

Si asta pentru ca am un playlist extrem de eclectic si foarte atent selectionat, care ma scoate din orice situatie. Am ajuns la 20 de GB care i-as asculta 24/7. Dar, bineinteles ca am momente de plictis, si apoi pornesc in diferite expeditii. Ultimele expeditii au rezultat cu lista de mai jos. Enjoy if you want.

Beirut - world music just taking over - sau partea buna a balkanilor... as you wish

Calle 13 - for the times you feel gangsta, or if you love latino sht like reggeton/cumbia/vallenato. it's all in this blend.

Fever Ray - vocea femela de la The Knife. kinda creepy. just like moi

Goldfrapp - damn, alison goldfrapp is like a mermaid. nobody can resist her.

Hercules and Love Affair - pur si simplu intamplator. apoi am realizat ca e tipu de pe My Juvenile Bjork

John Mayer - am vrut sa vad si eu de ce atata valva... [de fapt am vrut sa vad cine ii canta lu jen in locul meu :D]

Justice - am citit undeva ca astia sunt noii Daft Punk... ?

Kate Bush -the mother of all the Bjorks

MGMT - I'll move to Paris, shoot some heroin and fuck with the stars.

M.I.A - nu mai stiu cum am descoperit-o... but no one on the corner has swagga like us

Santogold - descoperirea asta o datorez revsitei RE:PUBLIK care cred ca nu mai exista. oricum, primul si singurul album pana acum e flawless.

Severina - hrvatski most wanted. produs de Goran Bregovic. sexi.

Sigur Ross - whenever you want to slice a part of yourself. brilliant from the dark

The Raveonettes - tot de la RE:PUBLIK

cam asta ar fi. cine vrea sa batem campii despre muzica... diferita, be my guest. you know where to find me.

2009-05-18T11:00:00.000-07:00

ma enerveaza caldura si faptul ca nu mai imi place nicio pereche din sandalele cumparate anul trecut. ma mai enerveaza cand vad pe strada ca fetele nu si-au dezlipit eticheta cu pret de pe talpa pantofilor. bai, daca tot dai 3 milioane pe 2 barete, da dracului jos eticheta verde/alba, ca se vede de dupa toc. ma enerveaza ca de fiecare data cand trebuie sa ma vad cu un grup de prieteni, eu fac pe dracu in patru sa fiu libera si sa ajung la timp, dar cineva mereu intarzie. si cica tot eu sunt aia ocupata. ma enerveaza ca acum stiu niste lucruri despre mine care mi-ar fi prins foarte bine acum un an. ma enerveaza ca am tot timpul un plan B si ma bag in tot felul de situatii care imi mananca timp, fara sa fie nevoie 100% sa particip. ma mai enerveaza povestea cu ecologia si fitele astea cu mancarea organica, energia solara si vegetarienii. ma enerveaza ca uneori simt ca trebuie sa-mi cer scuze pentru faptul ca sunt credincioasa, ca nu cumva sa nu le lezez celorlalti libertatea lor de atei infipti. ma mai enerveaza gradinile zoologice, inchisori pentru animale facute doar penru a ne distra pe noi. ma enerveaza si spectacolele de circ pentru care bietele animale sunt chinuite si infometate ca sa invete un truc nenorocit, iarasi, pentru a ne amuza pe noi.ma enerveaza batranii din tramvaie, care se plimba toata ziua in lipsa de alte activitati si ne ocupa locurile. mai ales batranii care nu fac baie, sau madamele care ma ridica de pe scaun ca sa se aseze (de parca nu din fata televizorului vii, ca toata ziua te uiti la telenovele si atat). ma enerveaza unii studenti de ai mei care au impresia ca voi face un transfer de energie prin care cunostintele se vor muta direct in mintea lor, fara niciun efort. uneori i-as pune sa toceasca dracului vreo 100 de verbe neregulate, ce atata comunicare si frumos. ma enerveaza si atentia asta pt parerea tuturor, ca si cum toti avem pareri la fel de bune si valoroase si trebuie luate in considerare. bai, daca nu ai citit mai mult de 2 carti, nu o sa te bag in seama cand e vorba de luat decizii si gata. ma enerveaza ca toti se iau de elena udrea si functia ei, uitand ca ea e de fapt prima care chiar s-a apucat sa faca treaba. ma enerveaza ca organizatia studentilor nu mai face nimic in UVT, ca Studentfest a aratat ca dracu anul asta, desi era cel mai misto festival studentesc din tara. ma enervez eu pe mine, si ii enervez si pe altii cu agresivitatea asta pasiva.

nu, nu sunt politically correct azi. in pizda ma-sii.

<<Țara noastră-i țara noastră dulce pajiște albastră>>

2009-05-13T14:07:00.000-07:00

N-am înțeles niciodată care-i ideea cu pajiștea albastră... dar să trecem la subiect, altă idee de titlu n-am avut

Am găzduit un tip prin Couchsurfing și plimbându-ne noi prin București și povestindu-i cam tot ce știu despre urbe, mă întreabă pe un ton care ar fi cerut un răspuns afirmativ: îți place în România? ca și cum nici nu s-ar fi îndoit de faptul că îmi place și că ar cere doar o confirmare. Întrebarea asta a venit oarecum ca un șoc și parcă toate gândurile mi se opriseră ca să dea prioritate întrebării. Cum era să zic nu, după ce că îi povestisem cu atâta înfierbântare despre originile numelui de Lipscani și despre toate contractele pe care le are primăria pentru repararea străzilor ălora. Dar voiam, de fapt, să zic nu de mă blocasem așa? Până la urmă am zis da, însă pauza pe care am făcut-o și tonul involuntar nehotărât cred că a lăsat mai multe să se înțeleagă. Noroc că turistul s-a mulțumit cu răspunsul meu și n-a cerut informații suplimentare.

Odată ce am putut să petrec timp cu gândurile mele am redeschis capitolul ăsta. Îmi place sau nu îmi place? Iubesc sau nu țara asta? Prima concluzie la care am ajuns a fost că nu iubesc țara asta așa cum își iubește americanul federația sa de peste ocean, nici cum își iubește englezul regatul și nici cum își iubește francezul cea de-a cincea lui republică. Nu am cum să o iubesc așa, pentru că fiecare țară se iubește altfel. Dar parcă nu o pot iubi nici atât de mult, nu mă încearcă sentimente atât de puternice. Dar atunci cum o iubesc, dacă tot i-am zis tipului că o iubesc.

Cred că îmi place țara asta într-un mod reținut. Îmi place pentru că am speranța că se poate mai bine, pentru că cred că nu poți face peste noapte un castel dintr-o ruină. Pentru că nu dau vina zilnic pe clasa politică. Cred că politicienii pe care ni alegem ne reprezintă nu doar la nivel politic ci și la nivel de societate, adică moravurile pe care le are societatea, le au și ei. Asta cred că se întâmplă peste tot și nici o țară nu e mulțumită de clasa ei politică. Dacă am fi mulțumiți cu toții, n-aș vedea loc de progres. Deci e mai sigur așa. Nu simt că aș iubi țara asta pentru munți, dealuri, Dunări și Mihai Viteji - nu trezesc în mine nici un sentiment special ci poate doar unul de identificare cu națiunea, ca entitate ficțională distinctă de popor (juristul din mine a vorbit). Dar îmi place aici pentru că e o încercere zilnică de supraviețuire. Trebuie să recunoașteți că e mai palpitant decât să trăiești într-o țară precum cele anterior menționate în care după ce muncești două luni poți pleca în vacanță. Dar ăsta e un motiv cam sado-masochist. Apoi cred sincer că e mai frumos și onorant să iubești și să susții o țară în devenire decât o țară care trebuie doar să își apere statutul. Aș dezvolta fiecarea idee, dar v-aș plictisi aici. O s-o fac la cerere, de preferat invitați-mă la o cafea.

Câteodată mă gândesc că iubesc România cum iubesc maidanezul de la colțul blocului. Îl văd dimineața, îl compătimesc pentru situația în care e, sper că nu-l va călca mașina în timpul zilei, din când în când îi arunc o coajă de pâine și sper că și alții fac la fel. Nu mă simt mulțumit cu cât fac pentru el, dar parcă nici nu l-aș lua în casă.

**the parade in somekind of nationalistic mood

2009-05-10T02:47:00.000-07:00

si pentru ca nu o sa-l mai vad pe Dave pe viu anul asta - in Bucuresti, am dormit 13 ore si am facut niste eclere. si am invatat ca daca iti faci planuri din februarie pentru mai, sansele sa se duca dracului sunt de 90%. Mr. B ne va povesti cum au aratat Depeche la Belgrad. counting down the days, huh?

fixing a lamp has never been more difficult

2009-05-05T03:13:00.000-07:00

V: deci invarteam surubelnita in directia gresita...
V: i'm sooo not ready for marriage.
A: intr-o casatorie, barbatul este cel care invarteste surubelnita
V: dar zii tu, nu e logic ca surubul sa se desfaca in directia acelor de ceasornic?
A: nope
A: pt ca in directia aia se inchide
V: dar nu e logic
V: de ce?
V: nu e ca la cheie?
A: hm
A: adica, desfaci dand in dreapta?
A: (acuma stau si mimez descuierea usii :)))
V: da, in dreapta
V: adica directia acelor
A: mah, nu stiu
A: probabil, o fi ceva legat de rotirea pamantului in jurul soarelui
A: si a lunii in jurul pamantului samd
......................

V: nu e deloc logic sa se desfaca surubul daca invart spre dreapta
V: chiar nu inteleg tehnica asta
B: nu stiu, nu am idee
B: mie mi s-au desfacut suruburile de la sine
B: si mi-a cazut lampa
B: de cateva ori

Posta noastra cea de toate zilele

2009-05-05T03:06:00.000-07:00

De ce e mai interesant sa mergi la posta cand e cea mai mare aglomeratie? Pentru ca atunci si doar atunci poti asista la cele mai... inedite situatii. Am avut multe de povestit, pentru ca, bine-inteles ca fiind deosebit am avut ocazia sa asist sau chiar sa particip la cateva spectacole [din care cel putin 20% includ o femeie gravida sau cu un razgaiat mic in brate]. Fie la ghisee, fie la cozi, fie in diferite birouri. Birocratia este, intr-adevar, distractiva [daca privesti partea buna a lucrurilor]. Momentan o sa povestesc doar excursia de azi la posta:

Astazi, 5 mai, am fost la posta cu diferite treburi. In alta instanta, faceam ceea ce fac de obicei: ajung in fata usii, vad hoarda de pensionari, ma resemnez si plec, zicandu-mi ca o sa ma intorc la 6-7 inainte de inchidere, cand pensionarii deja dorm in fata televizorului. Dar cum planurile mele mentale deseori esueaza, am intrat, si m-am pus la coada. Dupa ce am avansat cu cateva pozitii, aud din spatele meu o voce foarte hotarata: "Pot eu sa ma bag peste coada?" Apoi aud de la un ghiseu: "Gravida? Sigur!". Tipa gravida s-a dus la ghiseu in spatele unei doamne. Ok, in primele 45 de secunde nu s-a auzit nici-un comentariu. Lumea respecta gravidele, dovada fiind si abtibildul de pe ghiseu care le zice asta. Dupa cea de-a 45a secunda, un nene [mos] cu aparat auditiv o intreaba pe mamaia din spate "Da' cum se baga asta peste coada?" cu volumul dat la maxim - era surd sau semi surd cred. Tipa gravida s-a uitat nedumerita. Mamaia din spatele nenelui a zis "E gravida!". Nenea a zis "E gravida? Da! Nu am vazut" si apoi a apasat butonul de ras stanjenit. Tipa gravida nu se mai uita nedumerita. Mamaia i-a raspuns mosului "E gravida, da da! Lasa, sa fie cat mai multe." Eu am zambit pana la urechi. Tipa gravida a multumit si a plecat sa-si continue treaba de gravida.

Avansand inca cateva pozitii in coada, iarasi s-a bagat cineva peste coada. De data asta era o babuta cu jumate de metru mai scunda decat mine, cu capul invelit in batic, imbracata in palton, cu un baston strasnic si toata cocosata. A venit doar sa intrebe ceva. A dat la ghiseu buletinul si un card, doar ca sa auda de la ghiseu ca inca nu i-a sosit pensia. A pornit spre iesire cu aceeasi pasi mici si tarati, fara sa isi schimbe expresia de... "asta este". Dupa cateva minute am vazut-o in fata postei dand bani unui nene orb care cersea sprijinit de pervaz. Asta imi aminteste de un proverb...

***

In total alta ordine de ideei, la ora 7 pm. doua treimi din echipa Bla-g vor savura o bere la 200 km distanta in cinstea celui de-al treilea membru. happy birthday, Ovidiu the parade.

2009-04-30T02:27:00.000-07:00

si pentru ca nu mai poarta razboaie, barbatii se duc in fiecare saptamana la un meci de fotbal.

2009-04-29T14:26:00.000-07:00

ultima data cand am fost la librarie, am ales cu B. ultima carte a lui Milorad Pavić, ceva cu stelele si horoscopul, inca nu am ajuns sa o citesc. cel mai dragut a fost cand vanzatoarea a citit numele autorului cu accent francez (Pavic, cu accent pe i) si pe noi mai ca nu ne-a pufnit rasul, era "did she just say that?". avand in vedere ca dansul e sarb, iar pt straini Pavić e cam cel mai cunoscut scriitor din regiunea asta. si duduia era librar, nu vanzatoare la aprozar.

apropo de asta, cat stateam pe terasa la CcF i-am propus Alionei sa scriem o carte impreuna. o carte de proza scurta, bazata pe fapte reale, despre cum e sa fii diferit. eu, din perspectiva unei sarboaice care nu vrea sa plece din oras si ea din perspectiva unei romance din ucraina, venite in tara-mama. cu clashurile culturale aferente si micile intamplari care iti reamintesc de unde te tragi. cred ca daca reusesc sa ma urnesc ca lumea, chiar as putea sa scriu ceva decent. just for the fun of it.

Send - wait - receive

2009-04-28T12:02:00.000-07:00

Azi vă propun un site!

Eram la cafea pe scările facultății și mi-a fost dat să aflu de siteul de care urmează să vă spun. Nici n-a terminat prietena respectivă să-mi spună tot ce trebuia să știu despre el că m-am entuziasmat!

E vorba despre www.postcrossing.com

Filozofia e simplă.

1) Te înregistrezi pe site unde îți vei da adresa de-acasă sau cea de unde stai mai mult.

2) Îl rogi pe măria sa calculatorul să îți aleagă din baza lui de date una sau mai multe adrese la care tu va trebui să trimiți o vedere, o carte poștală. Atunci când vezi adresa, vezi și ce îi place persoanei respective, te orientezi pe loc. Mai ai un cod pe care ți-l dă ordinatorul și pe care trebuie să îl treci neapărat pe postcard.

3) Te duci la poștă și trimiți, iar apoi aștepți, aștepți, aștepți.

4) Odată ce persoana căreia i-ai trimis a primit scrisoarea ta, va introduce codul de pe postcard pe site, confirmând primirea.

5) Adresa ta intră în joc și va fi dată altui utilizator, nu celui căruia i-ai trimis!

6) Aștepți aștepți aștepți

7) În final, te trezești cu postcarduri din toată lumea.

Aaa și aritmetica e asta: cu cât mai multe postcarduri trimiți, cu atât mai des îți este dată adresa altui utilizator.

Sper că v-am stârnit interesul!

Eu m-am înscris și mâine trimit cărți poștale în: SUA, Finlanda, Germania, Rusia și Malaezia.

Wish me luck!

Porumbeii, sobolani inaripati

2009-04-28T11:37:00.000-07:00

S-ar zice ca am o obsesie cu porumbeii. Dar cred ca de fapt e invers. Are si logica: de cand ma stiu porumbeii erau la tot pasul. Deci, ei ma urmaresc pe mine.

Lasand gluma la o parte, tin minte cand eram de cativa ani si mergeam la plimbare prin centru, eram fascinat de multimea de porumbei din fata operei, si ca toti mucosii de acolo, fugeam printre ei si incercam sa ii prind. Odata cineva a gasit unul ranit si mi l-a dat, dar, ca de obicei, mama m-a pus sa renunt la el. Apoi eram fascinat si de hranitul lor. Imi placeau babutele singuratice care le dadeau paine in piata unirii, si tot timpul mi-am dorit sa fac si eu asta... dar nu tin minte sa o fi facut vreodata. Acum stiu ca odata ce incepi sa ii hranesti se aduna ca lacustele in jurul picioarelor tale si nu te scapi de ei decat dupa ce au curatat ultimul centimetru de pamant. Sobolani inaripati! Se mai si bat pentru paine. Nu stiu daca sa imi fie mila de ei, sau sa-i injur [unul din motive ar fi ca lasa miros tare urat].

Cei mai nesimtiti porumbei i-am vazut in Venetia. Dolofani, probabil de la toti turistii din tari fara porumbei [ma intreb daca exista asa ceva] care fac si din asta o activitate turistica. Erau efectiv la tot pasul. Unde nu puteai sa calci de asiatici, nu puteai sa calci de porumbei. Isi faceau concurenta serioasa unii altora. Spre deosebire de porumbeii educati de Timisoara [la vremea aia], porumbeii de Venetia nu prea ti se dadeau din drum, decat daca ii calcai sau daca dadeai cu piciorul in ei. Porumbeii educati de Timisoara o luau la zbor isteric cand trecea cineva la 5 metri de ei. Bine, nu si acum. Acum sunt si ei dolofani si nesimtiti, si asteapta pana te exhibitonezi ca sa ti se dea din drum.

Eu am obiceiul sa ridic pana sus rulourile la un geam, ca sa ma trezeasca lumina de dimineata [functioneaza! pana nu te obisnuiesti...], celalat rulou il las la 10-15 cm de pervaz. Si nu exista dimineata cand sa nu am 3-4 porumbei in vitrina. Ori stau si se bronzeaza, ori vin si pleaca in continuu. Dar cel mai enervant e cand se plimba de la un capat al pervazului la celalat. Li se vede doar capul si gatul, se plimba si se uita in camera. Si e destul de sinstru sa vezi 3 porumbei care se holbeaza la tine imediat ce deschizi ochii.

Si acum daca ma gandesc mai bine, acum cateva saptamani, un domn sau doamna porumbel, a stat pe pervazul meu toata ziua, in aceeasi pozitie de dimineata pana seara. Cred ca era bolnav...

edit: Tocmai mi-am pierdut 45 de minute scriind despre porumbei. Asta ar trebui sa zica multe... Destule cel putin.

***

In alta ordine de idei, ca tot veni vorba de lumina si ferestre, mai am o plangere. In blocul de peste drum, sus la 5, in coltul din drepta mea, vecinii tin lumina de pe balcon aprinsa noaptea. Au terasa acoperita cu o perdea, care e desprinsa tot in coltul din dreapta sus. Exact unde e becul. Noaptea bate fix in pozitia unde e perna mea... Acum ca a inflorit copacul din fata ferestrei, e si mai distractiv. Il bate vantul, si lumina imi joca pe fata. Nu e deloc enervant!

HOW TO BE A GOOD WIFE

2009-04-26T11:43:00.000-07:00

Have dinner ready. Plan ahead, even the night before, to have a delicious meal, on time. This is a way of letting him know that you have been thinking about him and are concerned about his needs. Most men are hungry when they come home and the prospect of a good meal are part of the warm welcome needed.

Prepare yourself. Take 15 minutes to rest so that you'll be refreshed when he arrives. Touch up your makeup, put a ribbon in your hair and be fresh-looking. He has just been with a lot of work-weary people. Be a little gay and a little more interesting. His boring day may need a lift.

Clear away the clutter. Make one last trip through the main part of the home just before your husband arrives, gather up schoolbooks, toys, paper, etc. Then run a dust cloth over the tables. Your husband will feel he has reached a haven of rest and order, and it will give you a lift, too.

Prepare the children. Take a few minutes to wash the children's hands and faces (if they are small), comb their hair, and if necessary change their clothes. They are little treasures and he would like to see them playing the part.

Minimize all noise. At the time of his arrival, eliminate all noise of the washer, dryer, dishwasher, or vacuum. Try to encourage the children to be quiet. Be happy to see him. Greet him with a warm smile and be glad he is home.

Some don'ts: Don't greet him with problems or complaints. Don't complain if he is late for dinner. Count this as minor compared with what he might have gone through that day. Make him comfortable. Have him lean back in a comfortable chair or suggest he lie down in the bedroom. Have a cool or warm drink ready for him. Arrange his pillow and offer to take off his shoes. Speak in a low, soft, soothing and pleasant voice. Allow him to relax and unwind.

Listen to him. You may have a dozen things to tell him, but the moment of his arrival is not the time. Let him talk first.

Make the evening his. Never complain if he does not take you out to dinner or to other places of entertainment. Instead, try to understand his world of strain and pressure, his need to be home and relax.

The Goal: Try to make your home a place of peace and order where your husband can renew himself in body and spirit.
(Home Economics High School Text Book, 1954)

pop culture issues

2009-04-25T12:23:00.000-07:00

o dau toate radiourile, deja imi zgarie creierii.
what the fuck means

"are we human or are we dancer"??

dincolo de faptul ca gramatical nu are sens, ma gandesc ca o fi o metafora. una destul de nereusita pt un band ca the killers, may i add.
does this song have a hidden meaning? maybe it's so criptic that nobody gets it. or maybe there is no meaning... or maybe i should stop listening to old-school rock lyrics, 'cause my expectations are high.

Plouă.

2009-04-24T13:34:00.001-07:00

În seara asta am ieșit desculț pe balcon cu o ceașcă de ceai între mâini să văd cum plouă.

Nici n-aș fi știut că ploua dacă nu îmi atrăgea atenția lumina nesigură ce intra în cameră.

Ascunsă după un copac aplecat de vânt, lampa de pe alee era ca o lumânare ce pâlpâie. Ploua ca primăvara. Nu se auzea decât vântul, ploaia și tramvaile cum se rostogoleau pe șine. Îmi place în București că mai tot timpul bate vântul. Mă binedispune. Îmi place și ploaia, și primăvara...și tramvaiele deși numai Dumnezeu știe cum reușesc să meargă pe șinele alea strâmbe.

**the parade under the spring rain can write short un-political blogs too

ready or not, here i come

2009-04-24T11:06:00.000-07:00

azi s-a intamplat iar. m-am logat pe ymess si ma vedeam online in lista cu id-ul celalalt, cel oficial. and no, i don't have multi-messaging. dupa cum vad eu situatia, exista patru explicatii posibile, si foarte credibile:
1. eu si tehnologia traim in galaxii diferite astfel incat iar am apasat ceva butoane pe principiul "oh, what does this button do?" si am activat o superoptiune de care nici nu stiam ca exista, astfel incat sign-out nu mai e sign-out, ci e nustiunicieuce.
2. niste virusi neidentificati se joaca cu pentiumul meu, caz in care i'm screwed.
3. trebuie sa-mi schimb ochelarii pt ca de fapt nu eram online ci era o pata galbena fix (de la galbenus?) in dreptul numelui meu si mi s-a parut mie ca e smiley-ul galben.
4. buburuzele de plastic lipite pe monitor si-au demarat planul bine pus la punct de a-mi devora sistemul si de a ma duce la disperare. caz in care o sa vedem who's actually going to burn in hell.

hm.
si mai eram si Idle.

Monday: Start the week with music

2009-04-20T13:47:00.000-07:00

Song: Chris Isaac - Wicked Game

Por Que: pentru ca domnul chris isaac are o voce superba.

pentru ca, in opinia mea contine exact esenta iubirii, care de fapt nu exista. dar cred ca propozitia "nobody loves no one"e cam pe aproape. asta inseamna ca nu cred in dragoste? nu. cu siguranta. dar nu cred ca inainte, asta e clar. doar uitandu-ma la cei doi parinti ai mei... dupa atatia ani, sigur exista ceva ce e mai mult decat obisnuinta. dar, e ceva perfect in melodia asta, the most bittersweet thing possible. dupa ce mi-a bantuit tineretea, si acum sta pe repeat ore intregi cateodata. e doar una din acelea. chitara aia parca iti taie vena incetisor, si vocea lui e ori make-me-cry, ori make-me-mad-at-the-slut! si videoclipul nici nu trebuie mentionat, cred ca bate I Just Don't Know What To Do With Myself de la The White Stripes la capitolul cel mai sexi. dar youtube a scos clipurile oficiale, asa ca descurcati-va singuri la asta... so sexi... but so so sad. pana una alta ma duc sa mai ascult melodia pana nu mi se acreste, si poate ne vedem in cativa ani. nu, serios acuma, am cel putin 7 idei pt un post serios si calumea scrise pe toate partile. doar ca pana ajung la comp...

Cuvinte:

The world was on fire
No one could save me but you.
Strange what desire will make foolish people do
I never dreamed that I'd meet somebody like you
And I never dreamed that I'd lose somebody like you

No, I don't want to fall in love
[This love is only gonna break your heart]
No, I don't want to fall in love
[This love is only gonna break your heart]
With you
With you

What a wicked game you play
To make me feel this way
What a wicked thing to do
To let me dream of you
What a wicked thing to say
You never felt this way
What a wicked thing to do
To make me dream of you
And I don't wanna fall in love
[This love is only gonna break your heart]
And I don't want to fall in love
[This love is only gonna break your heart]

'>

Nobody loves no one

2009-04-18T11:37:00.000-07:00

In Ostrovul se vede la un moment dat, pret de cateva secunde, expresia fratelui Iov cand deshide cutia cea mare, ce va servi ulterior drept sicriu. M-a marcat privirea aceea inca de prima data cand m-am uitat la film, mi se pare ca e cumva, inchegata in ea, toata durerea crestina la gandul drumului lui Iisus. Desi, desigur, si fratele Iov poate fi fiecare din noi, cei neindeajuns de credinciosi trudind insa din greu pentru a stabili un dialog cat de cat constant cu divinitatea.

De ceva timp, imi place sa revad filmul in preajma sarbatorilor mari. Am nevoie de linistea din el si de secventele lungi cu toate nuantele posibile de albastru si cenusiu. Si de Anatoli, cu dintii lui lipsa, umorul lui si insula pretioasa, asceza auto-impusa, oaza lui de curatenie. Sincer, m-a saturat ofensiva asta de filme de Zeffirelli/Mel Gibson pe care ne-o servesc televiziunile de cativa ani, cu iisusi mai reusiti sau nu. Dar s-ar putea sa fiu si partinitoare, caci mi-e mult mai aproape abordarea ortodoxa, ruseasca si mai cruda a Ostrovului - desi filmul nu vorbeste despre viata Lui, ci mai degraba despre sufletul crestin.

Sunt cateva ore ramase pana la inviere. Care nu s-a amanat, cum ar zice Sorescu, ci ne da inca o sansa sa ne regasim. Inca una.

Sa aveti sarbatori frumoase!

Dude, crini, gigi, bame și băsești

2009-04-12T16:03:00.000-07:00

Avem încă un an electoral, de parcă nu ne-am fi săturat deja. De vreo 3 ani încoace nu ne lasă ăștia în pace și suntem tot într-un proces de sondare, dezbatere, afișare, țigăneală și în sfârșit de tipărire și ștampilare de bolentine.

Mâine, poimâine ne trezim că mergem la europarlamentare. Eh, mare fâs. Oricum parlamentul european e un in-competent. Adică n-are competențe, să nu se înțeleagă altceva. Mai asistă el pe ici pe colo, votează bugetul și cam atât. Ah…stai..am zis că votează bugetul? Super! Atunci chiar avem pe cine să trimitem. Becali știe să facă bani ca nimeni altul și tânăra domniță Băsescu se pricepe să-i cheltuie. Mă și mir că nu s-au gândit să meargă în tandem la alegeri. Din două mișcări ne-am fi scăpat de alegerile astea la care doar numele le dă importanță.

Dar ce se vede în depărtare? O mare ceată de prezidențiabili, generali de imagine, legiuni de campanie și batalioane de lipitori de afișe, toți se sfătuiesc cum la toamnă s-o pună de-o bătălie. Băsescu, căpitan de cursă lungă, cred că mai vrea să se mai dea o tură cu șalupa (mă amuză cuvântul). De 5 ani la cârma Titanicului românesc, caută cu lumânarea ice-bergul și face ce face și nu-l nimerește. Oricum toți călătorii simt cum barca bravului marinar intră încet încet la apă. De partea cealaltă piratul de Geoană își scoate sabia de plastic și amenințător taie frunze la câini. Atât de tare îl orbește peticul de pe ochi încât nici nu vede gafele pe care le face. Probabil că la celălat ochi are cataractă, nu știu sincer că v-aș informa, pe cuvânt.

Din linia a doua, a treia și așa mai departe se ridică însă alții cu sânge albăstrui. Unul este crinul, simbol de monarhie și liberal în viziune ce vrea să atace dur turul doi de ștampilare. Iar apoi, cireașa de pe tort …este…ați ghicit, o dudă! Duda noastră, deși nu-i crin, se pretinde de viță nobilă. Până acum am văzut doar o dudă fiartă cu un discurs moale, de prinț prin pădure ațipit. Poate poate până în toamnă s-o mai coace duda noastră și o deveni mai suculentă.

Da’ faza tare-i alta, toți se întreabă care-i mai Obama decât celălalt. Stai puțin…o bama - o bamă? Chiar avem și bame după toți crinii și dudele?!

**the parade in

all the useless voting business

2009-04-07T12:19:00.000-07:00

"Telecomanda adolescenţei mele a fost un semn de carte. Show-ul meu favorit de scandal, Voltaire. Telenovela, Swift. Ştirile nu aveau niciodată mai mult de 200 de ani şi se petreceau la curtea regilor, exact ca în ziua de azi: Alexandre Dumas, nu Observator. Iar sfârşitul programului mă prindea la 1 dimineaţa recitând Nichita la telefon cui stătea să mă asculte. Rating: unu. Nu puncte, persoane. Demografice: exclusiv feminin. Rexona, unde erai atunci, să iei un ad, între două versuri?"

.....

(despre arestarea în direct a lui Tolea Ciumac)
"Mascaţii au năvălit în studio, însă numai eu i-am văzut. Voi nu, primele secunde nu, pentru că şi-au ales bine momentul: pe post vorbea Magda. Nu ştiţi cine e dacă citiţi doar Esquire. N-am să vă tulbur pacea atunci: doar vă felicit pentru inocenţă. Aveţi grijă cu banii, sunt unii care vor să vi-i ia. Mă rog, ar mai fi şi alte sfaturi. Însă n-am timp de ele."

++++++++++++++++++++++ Lucian Mândruţă, despre trendurile noi în media, articol în Esquire de aprilie. Toţi jurnaliştii buni încep prin a scrie texte bune.++++++++++++++++++++

Fri wili sau gigi (sau nu)

2009-04-06T14:33:00.000-07:00

Luni dimineață. Aproape că îmi venea să stau acasă, dar mi-am dat seama că mi-e prea drag cursul de administrativ. La școală pe la colțuri se auzea: Mă azi se judecă recursu lu Becali, mergem?; Nu știi la ce oră e recursul? hahaha...ai văzut faza cu Gigi?. Dacă rămânea la colțuri era ok, dar și pe profi i-a cam cuprins febra mascaradei ăsteia. Am ajuns să discutăm pe tema asta și la curs și în pauză și peste tot.

Plecând devreme am zis că îmi permit să vin pe jos până la reședința din Dristor.

Cu muzica în urechi străbăteam nesfârșitul bulevard Unirii și ca un miraj îmi dau seama că în sfârșit se lucrează la ruina ce peste vreo doi ani jumate, zic ei, se va transforma în Biblioteca Națională. Clădirea lăsată în paragină după `89 e ca o soră mai mică a Casei Radio, dar care va avea un viitor mai nobil decât cea din urmă, sper! Niciodată nu se știe când se vor hotărî să facă și din asta mall.

Peste drum, puhoi de lume pestriță! Evident că nu căscau gura la excavatoarele de la Bibliotecă ci erau ațintiți spre odioasa clădire a Tribunalului. Adunarea cu pancarte nu era foarte agitată, dar pe semne situația Patronului îi neliniștea cumplit. Televiziunile flancau tot bulevardul. Lângă bibliotecă am remarcat echipa Fabrica de la Realitatea...m-a șocat tanti prezentatoarea, aflată în pauză de țigară, pentru că avea ditamai stratul de machiaj pe ea. Pițipoanca de companie n-are atâta tencuială câtă avea madama asta. Și pun pariu că nici cocalaru de trafic n-a avut în BMW-ul lui vreodată una la fel de feștită. (a fești = reg. a vopsi). Încercând să scap de șocul vizual, mă îndepărtez, dar la prima intersecție dintr-o mașină își scoate unul cu agilitate capul și urlă la mine: ce fac ăștia aicea, bă, îl eliberează pă Gigi? Profitând de faptul că aveam căștile în urechi m-am făcut că nu-l aud și am mers mai departe.

Ajuns acasă, dau drumul la televizor și evident că tot Tribunalul îl văd! Acum văd și eu că lumea avea scris Free Gigi pe tricouri și pe pancarte. Penibil...mai are rost să spun? Vreo câteva mâini de oameni veniți ori de la meci ori de la rumegat semințe prin Rahova se agitau ca primatele pe scările tribunalului încercând disperat să le arate tuturor că Gigi mast bi fri! Nota bene: aveau tricouri pe care scria Free Gigi cu bandă izolatoare neagră (haha).

În studio, discuții elevate.

'Deci dom'ne oamenii ăia de fapt militează pentru legalizarea marijuanei acolo! Deci de fapt gigi în argoul lor e un fel de a zice joint! Deci gigi nu e Gigi și Gigi nu e gigi, înțelegeți? ' - în timpul ăsta eu mă gândeam la Free Willie..sau fri uili

De ce ziua mea a început cu Becali, a contiuat cu Becali și se sfârșește cu Becali?

Din cauza mass media! Dacă ei nu ar fi făcut din clovnul de Gigi un personaj, o vedetă, ar fi avut parte de un proces normal. Nu ar mai fi fost nici teatrul ieftin de la reținere, nu s-ar mai fi discutat de greșeli de procedură atât, nu ar mai fi avut parte nici de o mascaradă în fața tribunalului și așa mai departe. În fapt, tipul ăsta ar fi putut avea un proces ca multe altele în care multe vicii de procedură sunt trecute cu vederea sau sunt rezolvate normal pe calea prevăzută de lege, fără Ferentari și Rahova la poarta tribunalului.

Apoi ca student la drept, mă întreb eu cum aș lucra dacă aș fi în locul judecătorilor din complet? Mai poți vorbi de independență când la poartă te așteaptă puhoiul revoluționar?

Până la urmă din toată afacerea asta, deși nici măcar intriga nu se cunoaște, deznodământul e unul clar, Gigi câștigă și justiția pierde. Dacă Gigi e eliberat e clar de ce el e singurul câștigat. Dacă Gigi rămâne în arest o să se transforme într-un erou pentru toți rumegătorii de semințe care acum îi cer eliberarea, iar sistemul judiciar va fi în continuare arătat cu degetul.

**the parade on his way back home on a monday morning

My dear,

2009-04-06T13:10:00.000-07:00

Din toate lucrurile pe care voiam să ţi le zic, am omis partea cea mai importantă şi singura care a contat. Sunt o laşă. Sunt şi leneşă, pentru că mi-am promis să mă reinventez, să fac ceva ca să fiu mai mulţumită de mine şi să învăţ să mă accept. Nu mi-a ieşit nici asta, ma complac în varianta veche a Primaverei pentru încă o primăvară. Acum am impresia că toată energia şi toate gândurile bune s-au scurs din mine şi că trebuie neapărat să bag un shot de globule roşii condimentate cu nişte potasiu. Mă uit la câte 4 episoade din House, M.D. pe zi şi încă nu am învăţat că Hugh Laurie e doar un alt britanic fabulos din specia barbatilor total inexistenţi în viaţa reală (toţi nişte porci, îmi suflă fata bătrână frustrată din mine). Ar trebui să mă las de scris de tot pentru că am ajuns să scriu doar când sunt cu moralul la pământ, adică mai mereu. Vecinul de la parter repara zilele trecute bicicleta fiicei şi mi-au părut amândoi atât de frumoşi, prinşi într-o activitate atât de banală şi desprinsă dintr-un film de familie prost, cu morală simplistă. Am terminat de re-re-citit Lo cu markerul în mână, urmârind limbajul din scenele de sex. Incredibil şi Nabokov ăsta. Aş putea să-mi dau doctoratul în Lo. Sau în manele. Mi-ar face plăcere să fac un studiu despre manele, ar fi chiar o provocare, nu crezi?
Ştii ce mă sperie cel mai mult la mine? Că pot să joc un rol atât de bine, încât mi-e frică să mă gândesc la ce vreau Eu. Iar la fakeituntilyoumakeit sunt deja imună - în momentul în care mă pun în pat în fiecare noapte după 2 a.m. mi se prăbuşeşte totul pe frunte.
Bucură-te de magnoliile de pe Bega, deja au apărut. Mă gândeam să plantez unul în faţa ferestrei mele la anul. Era şi versul ala din e.e.cummings cu "love is a deeper season than reason and April is where we are".
Atât pentru azi. Ai grijă de tine.
My love,
V

Music from Manu, the talented and brave.

"in ripe silence"

2009-03-31T12:38:00.000-07:00

everytime i come home from another city, home doesn't seem like home anymore.
au inflorit pomii. e primavara.

Monday: start the week with music

2009-03-29T15:33:00.000-07:00

Song: Try - Nelly Furtado

Why: because it's a wonderful -lyrics/music - wise, because every time i listen to it i remember how perfect it is, and im not even crazy about Nelly. because its true, because its no cliche, because it has the perfect amount of goospebumps and quirckyness, because the instrumental is perfect folklore and because one way or another: it's real.

All I know
Is everything is not as it's sold
but the more I grow the less I know
And I have lived so many lives
Though I'm not old
And the more I see, the less I grow
The fewer the seeds the more I sow

Then I see you standing there
Wanting more from me
And all I can do is try
Then I see you standing there
Wanting more from me
And all I can do is try
Try... try

I wish I hadn't seen all of the realness
And all the real people, are really not real at all
The more I learn, the more I learned
The more I cry the more I cried
As I say goodbye to the way of life
I thought I had designed for me

All of the moments that already passed
We'll try to go back and make them last
All of the things we want each other to be
We never will be, we never will be
And that's wonderful, that's life
That's you baby
This is me baby
We are, we are, we are, we are, we are, we are
Free
In our love
We are free in our love

Try

saving the world in 4... 3... 2... 1.

2009-03-26T15:57:00.000-07:00

pierd momentele de blog.

obisnuiam sa fac mici povesti din fiecare entry, si imi lasa degetele sa fuga pe tastatura cu o viteza care ma uimea si pe mine la momentul repspectiv.

nu inteleg de unde vine acest void.

stau si ma uit la planul de a salva lumea lipit pe perete, si imi dau seama ca nici eu, creatorul lui, nu il iau in serios. nici nu inteleg de ce mai incerc sa fac ceva...

cana cu ness in dreapta, laptele il face mai deschis la culoare. informatie pretioasa.

niste isterici imi urla in boxe. in mintea mea urlu si eu cu ei. cu toate ca am o expresie extraordinar de... goala. e si asta o arta. sa afisezi un zambet de milioane pe un interior mancat de viermi. arta consta in a stii unde e limita. daca nu, esti pur si simplu pa te tic.

oare schizofrenia mai e schizofrenie cand din 7 raman doar 2?

oul sau gaina?

la revolucion de los tocilaros

2009-03-26T13:16:00.000-07:00

sa ne intelegem: sunt o tocilara. am avut tot timpul medii mari, de cele mai multe ori am invatat pt nota, nu din placere, si am citit tot timpul bibliografia obligatorie. ok, nu sunt o tocilara clasica pt ca inteleg lucrurile pe care le invat si pot sa formulez o parere critica (de fapt, tot timpul am o parere proprie despre ceva). adica nu invat lectia ca Tatal Nostru, fara sa fiu atenta la continut. (ba da, s-a intamplat de cateva ori in liceu, la orele de fizica. nu mi-a placut niciodata fizica si nu am inteles-o, dar era chestie de self-esteem sa iau nota mare si la aia) si pt ca am multi prieteni care siguuuur nu sunt tocilari. revenim. sunt tocilara pt ca imi plac cartile foarte mult. imi place cum miroase o carte noua, imi place praful din biblioteci si imi place sunetul hartiei cand intorc pagina. sunt indragostita de cativa autori si cateva personaje si citesc. mult. peste tot. in pat, in tramvai, la biblioteca, in statie, in sala de asteptare la medic, cand astept la coafor. citesc ca sa-mi treaca timpul cu folos - am mereu o carte in geanta. pierd zilnic cam o ora in mijloace de transport si de aia citesc. nu dostoievski, ceva mai usurel, dar citesc. mai degraba ma vei gasi la sala de lectura decat la shopping. asta e, my brain is my main asset. soarece de biblioteca if you wish. la 23 de ani am ajuns sa posed, zic eu, cunostinte multe si o privire sanatoasa asupra literaturii bune/proaste. adica m-am educat.
ce voiam sa zic, ca doar nu voiam sa ma laud?
a, da. ma enerveaza moda asta noua cu nebunia dupa carti. tot dau peste cateva personaje care tin neaparat sa sublinieze mereu cat de multi bani au dat pe nu stiu ce carti pt ca sunt innebunite dupa autorul respectiv si trebuie sa aiba intreaga opera la domiciliu. si cat de mult au plans la nu stiu ce carte (intre noi fie vorba, a unui autor cam slabut) si uite cum descopera sensul vietii acum, la pagina 8963743 din cartea despre hjmdzgfdsjgfbm. intamplator sau nu, e vorba despre autori cat mai recenti, sa nu zic cat mai subtirei. mai, si ma enerveaza geekshii astia noi, care se vor intelectuali pt ca si-au dat seama ca lumea corporatista suge si cartile ne vor salva sufletul. si ii aud cu faze gen "tinerii din ziua de azi" (adica aia care nu citesc, spre deosebire de ei, desteptii), cat de superficiali sunt aceia si cat de reci, insensibili, lipsiti de profunzime. foarte bine, bravo ca v-ati epifanat la timp, ce sa zic. dar e un trend deja, mi-au confirmat-o si altii, ca da bine sa te lauzi cu ce ai mai citit, sa te desfinesti ca fiind diferit de x/y doar pentru ca tu nu iti iei o bluza, ci iti iei o carte. mie imi pare fals. s-ar putea sa gresesc, s-ar putea sa nu. sincer, poti sa ai acasa toate cartile lui paul auster (in engleza, na!) si sa te bati in semn cu nu stiu ce lansare daca nu ai citit literatura aia de baza. the big ones. the fathers.aia care i-au facut pe astia pe care ii cititi. dar, treaba e ca nu toti au rabdarea si asezarea, sa nu zicem maturitatea intelectuala de a citi chestiile grele. drept pt care beigbeder poate fi un geniu. oh, si nu vreau sa incep cu parerea mea despre cei care vin cu laptopul in cafenele ca sa-si faca munca, doar ca sa ne arate cat de ocupati/muncitori sunt.
gata, nu mai zic, m-am racorit. mi-e dor de tocilarii de moda veche.

Fashion prejudice?

2009-03-24T14:10:00.000-07:00

ieri

tin minte foarte bine momentul din copilaria mea cand am luat decizia ca vreau sa devin designer vestimentar. astazi decizia aia e intr-un sertar, unul din cele multe, si asteapta sa fie luata la puricat. era o seara in care se transmitea un concert Montserrat Caballé la TVR. era inca pe vremea cand TVR era cam tot ce puteai vedea. eu desenam, ca de obicei. si am fost atat de marcat de rochia de un albastru sclipitor pe care o purta cucoana, incat am inceput sa o desenez, si am zis ca asta vreau sa fac cand o sa fiu mare... pana nu am inceput sa mai inteleg si eu una alta. adica sa gandesc... sau nu stiu. oricum m-a lovit prejudecata ca masculii de fashion designer sunt gay. si am zis ca mai bine nu... trebuie sa recunosc ca exista un pattern care se repeta in domeniu, dar as putea enumera cel putin pe o mana MARI designeri care sunt totally straight, sau cel putin joaca teatru foarte bine. ei oricum, m-am lovit de bariera asta a orientarii sexuale, sau a fenomenului narrow mind

astazi

am ajuns la concluzia ca nu conteaza ce crede lumea, in orice domeniu ai alege sa te incerci sa te afirmi. nu scrie niciunde ca barbatii straight nu pot fi la fel de creativi ca cei gay, sau ca nu au simtul fumosului, al culorii sau al proportiei si toate cele. daca stiu sa combin culorile pe mine o sa iau pietre in fata? [se pare ca nu]. as mai face 2 remarci dar ma tem sa nu par ridicol sau sexist [cumsezice?]. oricum, dupa destul timp de gandire, am ajuns sa cred in moda ca in arta, o alta modalitate de exprimare a energiei creative. sau ceva ce seamana cu asta. oricum, mai am de invatat, nu doar in domeniul asta.

am avut noroc sa o am pe mama care mi-a dat din ADNul ei, si mi-a hranit personalitatea multipla tot timpul. si astazi tin minte cand mi-a povestit despre rochia de metal, cred ca lui Jean Paul Gaultier

maine

nu stiu... ramane de vazut

personal favourites: Karl, Yhoji, Rei

Monday: start the week with music

2009-03-23T04:12:00.000-07:00

Song: Bjork - All is Full of Love [Homogenic, 1997]
Why: Because yes, all is full of love, just take a look, see. O melodie mirobolant [:))] de ciudata si ca voce, si ca instrumental si ca versuri. Ca sa nu mai zic de videoclip, care e cireasa de pe tort. To sum it up baby: Bjork! I have discovered her, at last.

trust your head around
it's all around you
all is full of love
all around you

">

epiphany after midnight

2009-03-22T17:08:00.000-07:00

pentru unele lucruri pur si simplu nu ma simt pregatit, pana la un moment dat. de exepmlu - bjork. pana la 20 si ceva de ani mi-a fost frica sa o ascult. amelie - inca nu a venit momentul in care sa ma simt pregatit sa ma uit la el. poate mi-e frica sa nu fiu dezamagit. l-am tot primit pe CD

GARDEN STATE
dupa ani de zile in care amanam vizionarea acestui film, uite ca a venit vremea on this particular day. nu stiu ce exact m-a facut sa am impresia ca am avut o revelatie momentara, o sclipire de intelepciune, a second of bliss. poate am nevoie sa ma urc pe un camion in mijlocul ploii torentiale si sa zbier cat ma tin plamanii... sau poate e melodia... or maybe i just need to fall in love again. whatever it was, it was sunday morning all over again :)
and im smiling for no reason.

in cinemateca noastra de weekend urmeaza Almost Famous sau Slumdog Millionaire... poate chiar o sa fac asa o chestie... like a weekly post where i talk about a movie and no one realy cares about it.

im actually missing a part.

uhm, what does this button do?

2009-03-18T09:18:00.000-07:00

Love is not just another form of entertainment.

retro

2009-03-17T13:31:00.000-07:00

so, tell me, what are the odds for me to meet my highschool sweetheart while reading "Daisy Miller" in an old French train? is it likely that he looks exactly the same as seven years ago, kisses as poorly as he did then and talks about his son's name? what are the chances that we still click but somehow seem to be completely different from one another? would it be too strange for us to walk in "our" park with Luca three years from now, joking about how things turned out in the end?
i tell you, my friend, i have the special gift of choosing one of a kind men in my life.

lips

2009-03-16T02:13:00.000-07:00

your sweet lipgloss, still in the corner of my mouth.

handmade

2009-03-13T00:29:00.000-07:00

sau cum sa-ti faci rau singur, o reteta plina de succes, by Mr.B.

in primul rand trebuie sa stai pana tarziu cu ochii lipiti de computer, dar ne facand mare lucru, si abia apoi sa te culci. te trezesi la 10 in loc de 8 si te hotarasti sa mergi la cursuri de la 11, nu de la 1o. la micul dejun mananci o felie de paine prajita, o cana cereale cu iaurt, o banana + ceai verde; chiar daca stii ca o sa te doara capul daca nu bei cafea. de la 11 la 14 esti la cursri. intre timp - de preferat 2 tigari. apoi mergi pe jos prin ploaie pana in oras, in timp ce bei o mocca in sfarsit! dar ti se face rau de la frisca... dupa ce ai terminat ce aveai de facut in oras, te intorci cu tramvaiul, stand in curent. intre timp alte 2 tigari. de la magazinul din colt iti iei 2 bucati grapefruit, pe care o sa le devorezi cu mare pofta cand ajungi acasa, in loc de un pranz consistent, si o sa-ti provoace greata mai incolo. dupa ce ai dormit 2 ore si ai pierdut alte 2, te hotarasti sa-ti faci cina la 20:30. dupa ce mananci ca un animal care nu isi mesteca mancarea, iti dai seama ca toata ziua te-a durut capul, si ca niciodata, te pui in pat la 23 trecut de fix.

te trezesti la 7:45 sperand ca o sa ai o zi mai buna.

inspiration for today

2009-03-12T09:12:00.000-07:00

annie leibovitz - THE photographer.

Rachel Weisz - Alba ca zapada

Julie Andrews si little miss sunshine Abigail something

Jessica Biel Pocahontas

Mikail Barishnikov si Giselle Bundchen in faimoasa secventa din Peter Pan

here - a surreal Disney promo shoot

annie lucreaza pentru reviste ca Vogue si Vanity fair, a fost rugata de regina angliei personal sa-i faca poze si a fost ultima persoana care a colaborat cu Lennon inainte de tragica moarte. retrospective ale muncii si ale artei sale au fost deschise la muzee in marile capitale culutrale ale lumii, si nu ma refer la bucuresti din pacate. dhaa

to B or not to B

2009-03-09T13:13:00.000-07:00

* im running out of ideeas here. and im also running out of patience.

* i have a problem with standing: i hate it. thats why i dont go to chruch. maybe not the only reason, but it works...

* im sure there are good, smart football players, but i think most of them are utterly stupid.

* i figured out why loneliness is not a problem for me: i am selfish.

* somehow, i always end up complaining. i wonder why. does this mean i am frustrated?

* and by the by, are friendships even real? i dont know why do i even expect things from people. they disgust me. do you know what boat never sikns? a friendship. bla bla blaaa. i dare you to prove me wrong.

* despair.com - check it out.

fashion faceoff

2009-03-03T11:54:00.000-08:00

inca de la vitruviu [pe de-o parte as zice bata-l dumnezeu!] a pornit ideea ca arhitectul ar trebui sa fie un fel de uomo universale, sa aiba cunostiinte din mai toate domeniile. ceea e bine pe de-o parte. adica, stii o gramada de chestii, ce e rau in asta. pe de-asupra se presupune ca ai un talent, si bine-inteles bun gust. macar ales la imbracaminte, daca nu la altele.

cand a fost job fairul la noi la facultate nici nu m-am mirat sa vad ca studentii de la arhitectura erau imbracati mult mai fain decat... jobistii. bine-inteles, o mare parte din studenti arata de parca isi dau silinta sa arate ridicol, ca sa nu zic ceva urat. unele chestii nu le inteleg. de exemplu de ce cred unele fete ca e ok sa porti trening cu cizme si poseta? dou! asta stiam si eu sa le zic, pe gratis. mai ales cand le vad ca vin cu punga mare de carton de la gucci sau alta firma cu nume din mai putin de 3 silabe, si/sau cu posete minuscule in care indeasa mai mult decat poti crede - gen liniare, cutter, lipici, hartii, carti, caiete, apa. etc. avand in vedere ca am beneficiat de indrumare si la capitolul asta cand eram mic, acum mi se pare... ridicol. incerc de foarte mult timp sa-mi explic de ce unii oameni se imbraca caraghios si fara sens, mai ales oameni care urmeaza sa reprezinte o bransa importanta in evolutie si developare planetara. inteleg de ce X sau Y de pe strada, care nu stie sa duca o propozitie pana la capata, poarta trening bagat in sosete albe pe strada. o fi oare o explicatie lipsa de resurse financiare? poate, dar nu cred. RETAIL? poti sa-ti iei haine faine la pret extraordinar de mic daca stii sa cauti. ideea e sa ai idee. [ideea e de fapt sa ai niste basicuri pe care sa le poti combina in multe feluri, poti lua haine simple si din bazar - dar pt trebuie sa intelegi ca fain nu inseamna 13 culori, blingblinguri, paiete si alte cele] dar de unde? exact asta e. aratam exact asa cum suntem. clueless! acum deja intram in alte domenii. iar despre moda se scriu multe, nu cred ca mai e nevoie si de mine. She does a pretty good job

tonight

2009-03-01T11:52:00.000-08:00

the love story. Un Tango Mas in Tm.

J_Paris Photo 2008

2009-02-27T02:16:00.000-08:00

tawada yuki

nobuyoshi araki

moriyama daido

fukase masahisa

tomatsu shomei

ueda shoiji

Paris Photo 2008

friends and blogs

2009-02-24T14:28:00.000-08:00

Echipa acestui bla[g] patetic creste incetisor dar sigur. L-am adaugat deja pe domnul The Parade si pe the unnamed queen of unrequired love, V. they are here for your entertainment, so let the fun begin :)

eu... eu tot aici. nu vreti sa incep cu aberatiile mele, trust me. de aceea, eu cu persoana mea ne-am mutat. o sa va fac turul in curand. pana una alta, salutari din wonderland. pa si pusi :*

Let there be blog.

2009-02-24T12:05:00.001-08:00

Or maybe we should start living, you guys.

burnin' love

2009-02-20T14:59:00.000-08:00

poate ca nu exista un balans intre bine si rau. poate ca uneori e mai mult bine decat rau, sau viceversa. poate ca e timpul ca toate sa mearga bine. sper sa nu-mi musc limba. it just seems so. dar nu pot scapa de ideea ca orice are un pret, si daca astazi ma bucur, maine o sa sufar, ca sa fie totul intr-un echilibru.

nu mai stiu despre ce vroiam sa scriu. nu stiu de ce scriu.

lets be shallow.

lets be ridiculous.

lets be fatanstic.

lets be special.

din nefericire pentru mine, pot sa miros un dezastru de la mare distanta, si inca nu m-am invatat minte! some people never learn, do they?!

inspiration. it comes and it goes

2009-02-19T13:41:00.000-08:00

sunt inspirat. pentru ca am dat de ceva care imi da o stare de spirit. olivia bee.

dar nu stiu ce sa scriu. sau ce sa fac cu inspiratia asta.

moment over.

what just happened?

2009-02-18T12:32:00.000-08:00

Gage Clemenceau Architects - Valentine's day in NYC

You were right.

And I don't want to be here if you're gonna be there.

Was that supposed to happen?

13-14 cu Mr.B

2009-02-13T10:56:00.000-08:00

1.) mi-am dat seama ca am o noua obsesie. sosete cu model [dungi, romburi, stelute, patratele, cuburi, toate culorile posibile]. deja am destule. si daca as pune si sosetele plictisitoare la socoteala, cred ca as acoperi planeta cu sosete. glumesc, desigur. sau poate ca nu. si pe langa sosete si faptul ca sunt egocentric si narcisist, mai sunt si ignorant deseori. adica, mai am putin de invatat pana cand ceea ce incerc sa fac nu o sa se numeasca ignoranta.

b) maine e 14. faimosul 14 februarie. de obicei imi vine sa borasc de la atat rosu, atatea inimioare si ingerasi, si dantelute, si roz si ciocolata si trandafirii aia nenorociti. doamne. mi se pare cumva trist. dar nu vreau sa fiu hater. asa ca o sa ma abtin de la comentarii, ca sa nu se interpreteze altfel. de altfel, de cativa ani oricum sarbatoresc 14 februarie, doar ca din alt motiv. am avut noroc acum... aproape 5 ani jumate [cred...] sa cunosc o persoana care a avut norocul sa se nasca in aceeasi zi in care altii fac sex la lumina lumanarilor pe petale de trandafiri parfumati sintetic pe Frank Sinatra sau Stevie Wonder. oricum, maine e ziua ei. si aproape in fiecare an din ultimii 4, 5 sau 6, am sarbatorit impreuna, cu sau fara prieteni. si cadouri. asta este o incercare patetica de a face ceva special pe post de cadou. stiu ca un post pe blogul meu si mai patetic nu se califica, dar macar e in ton cu ea; asa, mai cold hearted si... you know, what ever... oricum ea nu e cold hearted. asa ii ziceam noi inainte, cand noi eram wow la chestii neesentiale si ea nu se manifesta sau nu se lasa impresionata asa de usor. i tell you, you cant buy her with a coffee. nu, nu e cold hearted. are doar nevoie de mai multa incredere in sine, un B12 now and then si cateva palme peste cap. stiu cat e de sensibila de fapt. chiar daca pare sa fie rece si calculata. va mai zic eu de ce are nevoie. are nevoie de un jean reno care sa ii faca diminetile mai frumoase. oricum, nu jean reno e centrul universului. pentru ca eu nu pot sa-l pun pe jean reno intr-o cutie si sa i-l trimit la usa, sau sa ma duc eu la usa ei ca sa sarbatorim ziua ei cu tequilla sunrise in time langa geam, o sa-i dau asta, asta, si asta. praise the lord for internet. have a good one V, and dont let the numbers get you! love, B.

IV. imi place istoria, tot timpul m-a fascinat. as vrea sa o cunosc. as vrea sa am rabdare. dar dumnezeu stie ca e obositor de plictisitor sa inveti dintr-o carte fara poze si cu litere mici. oricum, macar acum stiu putin mai mult despre evolutia artei si a arhitecturii. cat de mult stiu, asta o sa vedem maine. oricum, que sera, sera, dar inca odata praise the lord for second chances! deja o sa-mi iasa pe nas istoria asta, dar pentru senzatia aia de dupa ultimul examen, merita! de fapt, cand ai o ocazie asa de faina cum e sfarsitul sesiunii, cel putin la mine, e asa de interesant cum de-a lungul sesiunii stau sa gandesc planuri elaborate de distractie dupa sesiune; dar la sfarsit imi dau seama ca nu am nimic, si ajung sa fac ceva total aiurea si sa nu simt in niciun fel libertatea. eh... poate ar trebui sa ma gandesc la propozitii mai scurte. nici nu stiu ce sa fac dupa sesiune. sa dorm? sa mananc? sa fac curat? sa ies in oras? sa ma uit la un film? uf. deja e epuizant... bine ca nu avem vacanta, ca o luam razna.

bonus: fericirea are par blond si ochi albastri. sau cel putin asa se pare. poate ca nu e asa. dar macar e aici. nu conteaza cum si de unde, atata timp cat e fericire, fie ea si temporara.

15 chestii de-o leapşă

2009-02-12T00:35:00.000-08:00

1. in fiecare zi e ziua cuiva, si nu vezi niciunde parada fericirii.

2. definitia starii momentane: probabil e fericire. de ce zic probabil? pt ca nu sunt sigur cum arata fericirea.

3. nu cred in ziua indragostilor, din mai multe motive. dont ask... or ask if you want

4. si de aceea o sa am o zi a indragostitilor grozava - 2 examene

5. cred ca teoria cu "esti fericit intr-o parte deci in alta nu esti fericit" nu mai functioneaza.

6. o melodie noua, obsesiva: The MGMT - Electric Feel

7. un mini serial de vazut neaparat, mai ales daca nu va plac reality showurile: The Comeback, produs de Lisa Kudrow si Michael Patrick King [sex and the city]

8. imi plac Ellen Degeneres, Jay Leno, David Letterman, Jimmy Kimmel, si showurile lor cateodata obnoxious de funny

9. ninge. tare

10. vreau sa merg in Panama... da, stiu, there goes 10.000 euros i dont have

11. beau ness in ultimul timp. nici nu stiu de ce.

12. nu as mai purta pantaloni largi pentru nimic in lume, just normal skinny jeans for me please!

13. mi-am definit stilul ca superstar style :D ce patetic si increzut suna

14. uneori as vrea sa fiu un superstar cu sofer si casa de sticla pe dealurile de deasupra Californiei

15. urmeaza o surpriza pentru prietenii mei, mai ales pentru un anume prieten in special; dar s anu ne grabim, toate la timpul lor :)

acum, leapsa o dau mai departe la oricine are chef sa dea 15 propozitii alandala :)

bad-bye!

Ex proprii sensibus

2009-02-07T14:33:00.000-08:00

A trecut 1989 şi-or mai fi trecut vreo 20 de ani de atunci şi multe s-or fi schimbat şi mai multe încă nu, prefer să subliniez încă, nu de alta, dar să nu intrăm în depresie prea curând şi pentru că vreau să sugerez că o atitudine detaşată nu e doar necesară ci şi benefică.

Guverne au fost vreo câteva până acum aşa încât situaţia de azi nu poate fi decât rezultatul lor comun. Toate la un moment dat au vrut să schimbe situaţia lăsată în urmă de comunism şi trebuie admis că destule schimbări s-au produs şi cel puţin formal, România nu mai e ce era în 89. Asta e o veste bună. Vestea proastă e că pentru multe alte domenii nu s-a bătut fierul cât era cald şi asta ne sare în ochi şi atunci când aducem în discuţie arhitectura. Poate că aş greşi să spun că situaţia arhitecturii din România nu a fost cuprinsă în planurile guvernelor însă rezultatele azi fie nu sunt, fie sunt, dar în defavoarea esteticului.

Una din priorităţile pe care ţara trebuia să le aibă după revoluţie era să îşi schimbe imaginea, în sensul cel mai concret al noţiunii. O ţară se vinde prin imaginea ei, adică şi prin arhitectură. Atunci când spui Italia te gândeşti la ruinele romane şi apoi la toate casele în stil mediteranean ce umplu dealurile, când spui Franţa nu spui doar turnul Eiffel, dar şi Notre Dame şi apoi centrul Parisului ce urmăreşte evoluţia arhitecturii din secolul XV până în prezent. Poate că n-am fost noi românii cei mai înzestraţi de istorie cu monumente fascinante pentru ochiul turistului de McDonaldsuri nici înainte de comunişti, iar apoi ăştia au mai agravat puţin situaţia. Oare nu puteam face ceva pentru asta imediat după revoluţie?

Exerciţiu de imaginaţie - suntem la ceva timp după 1989 când lucrurile încep să se aşeze, graniţe deschise pentru toţi şi toate. Vin turiştii. Ce ne facem? Trebuie să le arătăm ceva şi de obicei turiştilor li se arată clădiri că doar ce Dumnezeu altceva să li se arate?

OK...Transilvania scapă cum scapă că s-au ocupat ungurii şi saşii de ea. În Moldova, rătăcite pe dealuri ne-au rămas nişte căsuţe vechi cu vârf de biserică, cică ar fi mănăstiri. Merg şi alea pentru cei de-a dreptul fascinaţi de bizantinisme; păcat că goticul ne-a cam luat-o înainte cu spectaculosul.

Dar rămâne capitala. What to do? What to do? Fiecare capitală are un landmark, un simbol al său. Noi ne-am ales cu Casa Poporului. Da, dar o urâm - cică ar urî-o cam toţi. A demolat Ceauşescu Bucureştiul, a chinuit oamenii pe şantiere, a consumat marmura ţării, chestii grave, socoteli...pe de-asupra unii sunt de părere că ar fi şi o eroare arhitecturală. Nu mă pronunţ, dar e clar totuşi că avem rezerve în privinţa ei. Abătându-mă puţin de la subiect, părerea mea e că degeaba ne jelim, e a noastră, e chiar a Poporului şi dacă nu ştim să ne-o vindem aşa cum e, păcat că ne-a făcut-o Ceauşescu. NEXT – unde mergem, păi pe-aproape e Cercul Militar - faină clădire, dar un cerc militar nu încălzeşte pe nimeni. Universitatea - gri, ternă. Ateneul - frumos într-adevăr dar îţi trebuie turişti prea culţi ca să-i aprecieze subtilitatea. Arcul de triumf - onorabilă intenţie, dar ne-au luat-o iar înainte francezii că al lor ar fi mai mare. Asta este, 1-0 pentru Franţa. Centrul vechi săracul apare dezolant sub ruine şi mai rişti să auzi vreo manea din clădirile în care îţi puteai închipui că doar un boem poate locui. Rămâne Banca Naţională, care, mai nou renovată le-ar putea părea frumoasă. Ar mai fi şi casa CEC, Muzeul de istorie, Bibilioteca Centrală Universitară, dar parcă nu orice turist şi-ar căsca ochii la aşa ceva. Le-ai mai povesti de Micul Paris,de epoca interbelică, dar culmea realizezi că şi clădirile alea sunt cam gri. Palatul telefoanelor e totuşi alb şi cică ar fi fost făcut pe sistem de zgârie nori, dar când te uiţi la Empire State Building parcă te lasă rece cele 6 etaje sau câte o avea al nostru.

Au mai venit şi bijniţarii din străinătăţuri şi marile antreprize învârtitoare de bani. Şi când au vrut distinşii să-şi facă sedii, noi ne-am entuziasmat repede că aduc clădiri de sticlă înalte cum au americanii şi japonejii, care vor schimba faţa oraşelor noastre, fără să le impunem cine ştie ce standarde. Pe unii i-au mai entuziasmat şi satisfacerea intereselor materiale (ahem...). Din entuziasmul ăsta mai necontrolat aşa, am ajuns să avem clădiri aşa zis moderne trântite pe oriunde. De fapt totul s-a făcut cu jumătăţi de măsură sau cu sferturi. Nici mari nu sunt să te poţi căsca la cer şi clădirea să nu se termine şi nici minunate. Ne-am ales cu nişte clădiri comune de sticlă la fel cum erau celelalte, comune dar din beton.

Lucurile nu par încă să se schimbe şi lipsa de ambiţie de a crea ceva nou şi salvator ne domină . De exemplu, demolăm Lia Manoliu şi facem stadion nou. Faină idee. Dar în loc să facem ceva wow să meargă lumea să îi facă poze şi să zică <<ăsta-i mai tare decât cuibul olimpic al chinezilor>>, noi facem o copie după stadionul din Frankfurt. Apoi se aude prin târg că tocmai madam Z. Hadid şi compania s-au gândit la un ditamai turn pe care să-l planteze în Bucureşti. Eu am zis că seamănă cu un radiator sau cu o aerotermă, dar ei zic că e Diamant şi dacă e înalt, sclipicios şi e de Zaha, Bucureştiului i s-ar face publicitate importantă. Primăria se face că nu ştie nimic şi proiectul rămâne pe hârtie. Tipic.
Şi dacă tot e criză, eu zic să nu ne facem speranţe aiurea de schimbare că nimeni nu mai are bani de construit imperii şi să mergem la Caru cu bere. Au şi de mâncare, au şi bere şi mai e şi monument arhitectural – aşa că ne împacă pe toţi...

**the parade in blog conquest!

Guest bloggers

2009-02-06T14:53:00.001-08:00

urmand un trend la nivel www, ceea ce de obicei nu fac [nu urmez trenduri whatsoever], din cand in cand pe Blag va aparea cate un guest blogger, care va scrie pentru ca ii cer [zic] eu, despre ce sugerez [zic] eu. deci da. nu o sa va scap de egoul meu nici in posturile altora. :D

asa, primul va fi the parade, si apoi, cred ca... gasim noi [eu] un tzap ispasitor

reality check nr.9851284

2009-02-04T15:16:00.000-08:00

imi place sa cred ca multa lume ar vrea sa aiba viata mea. cu siguranta. doar eu nu stiu sa o apreciez cum trebuie. adica, uite-te la mine. in momentul de fata pot sa zic ca am tot ce-mi doresc. si stiu sa-l pierd intr-o secunda. si nu a trebuit sa fac eforturi prea mari. au facut altii, si eu nici macar nu stiu sa-mi apreciez recunostiinta. eu traiesc pentru mine. pe zi ce trece ma desprind tot mai mult, si imi dau seama ca am nevoie doar de mine. nici nu stiu de ce zic chestiile astea. de ce unor necunoscuti. poate nimanui, poate chiar tie. tu nu existi. exist doar eu. eu sunt totul. si tot odata nimic. un egoist. hedonist. nu mai tanjesc dupa nimic. tot ce trece e trecut. maine e acum. eu sunt o masa de sentimente nedefinite si obscure, care plutesc in aer fara folos. la fel ca tine, sau ca tine. sau e oare posibil sa ma insel? e oare posibil ca totul sa aiba totusi un sens? nu nu. asta nu e vreo criza de sfert de veac. nici macar o angoasa sau o nedumerire. o sclipire. o broasca calcata de roata imensa unei masini in viteza pe asfaltul fierbinte al unei zile de august. exact. eu sunt un superstar in aberatii. trust me.

asta e un blog despre lapte si biscuiti

orice trezire la realitate e imposibila atata timp cat ce facem e imaginar si impalpabil, fara sens si noima.

Quotes

2009-01-28T15:54:00.000-08:00

Ca sa sarbatoresc cele peste 400 de entryuri pe Mr.B's 360 [care se apropie de sfarsit], am ales cateva fraze care descriu perfect obiectul bloguit de atatia ani, my perfectly imperfect life.

*The Greatest Relationship in my Life
is with myself.
and that dosent mean im schizo.

* la fel de real ca o felie de paine

* pe mine ma roade gandul paranoic ca toata chestia pute

* bat campii despre viata mea cea perfect de imperfecta

* o gaura neagra pe roti

*doua decade de cand am primit rolul principal in acest one-man-show cu un actor si un spectator...

* I really wish I stayed sick at home the day we met instead

* imi dedic viata conceperii unei masini a timpului, ceea ce e prea putin posibil din varii motive.

* ladies and gentleman, i am a greek tragedy

* me&my ipod = LOVE

* personalul bancii reiffeisen e o ceata de oameni care nu stie sa foloseasca tehnologie de penultima ora

* asa am ajuns eu la concluzia ca sunt lenes, instabil din punct de vedere emotional [accordint to a web-site], obsedat de curatenie, egoist, cvasi-perfectionist si inca cateva chestii care se terimina in -ist

* ca sa fie prima zi pachetul nesuferintei complete, au intarziat profii

* azi m-am trezit la 7 ca sa ajung la posta sa platesc facturile inaintea varsnicilor care stau la coada sa-si astepte pensia, sa plateasca nustiuce cupoane, sau sa intrebe de alte chestii fictive

* cred ca anotimpurile au suferit anumite mutatii si nu isi mai respecta programarile pe calendar

* mi-am propus sa fac saispe chestii, din care am facut doar doua. unu: am dormit (mai mult decat planificat) si doi: m-am culcat mai devreme de doispe

* si uite asa o sa ajung sa vand gogosi, porumb sau inghetata pe plaja, just as i always wanted it.

Quotes - Mr.B

Art: Rajendra Kapse - Monsoon Festival

read, digest, call back! pliiiz

2009-01-25T16:46:00.000-08:00

povestea acestui entry isi are radacinile undeva... nu mai stiu nici eu unde. in E4E si teacher Semenescu, MTVExit si Angelina, in Bono, in ONE.org, in Live8... (cu toate ca nu prea ma intereseaza G8 sau alte bullsh*turi). dar clickul a fost produs in noiembrie la bienala de arhitectura de la venezia. am fost uimit sa vad live designuri pe care le vazusem doar in revsite din strainatate sau la cursuri de arhitectura contemporana. atat de uimit, ca mi-am dat seama [desi exista posibilitatea de infinit% sa nu am dreptatea] ca toate chestiile de acolo nu prea au legatura cu realitatea [crunta] in care traim. adica, poate Zaha Hadid sa forteze standardele arhitecturii cat vrea, daca le forteaza intr-o directie gresita. nu cred ca ne aflam intr-un moment oportun pentru experimente si abstractii. cu ce ajuta inter-conectarea-spatiilor-fluide-sau-whatever la situatia mizerabila in care se afla omenirea/lumea/planeta? sa nu mai zic de tot plasticul* care il foloseste in munca ei. ma rog, ea e doar un exemplu random. majoritatea pavilioanelor s-au prezentat cu chestii frumoase. si atat. are si frumosul un rost, dar... poti face chestii frumoase intr-un mod sustenabil

toate chestiile astea m-au facut sa-mi formez un principiu la care s-au gandit si altii inaintea mea, si care a fost adoptat cu succes de-a lungul istoriei [uite inca un rost al istoriei], check Adolf Meyer la conducerea scolii Bauhaus - architectural focus shifted away from aesthetics and towards functionality. ei, funcionalitatea asta poate fi interpretata in mai multe feluri. eu, de exemplu, am ales sa indepartez decoartiunile interioare care sunt frumoase, dar nu au vreun sens anume in dinamica locuintei [acum stau si aduna praful toate gramada intr-o cutie]. astazi, cand se designeaza absolut orice, au si obiectele casnice o frumusete la fel de... mare. exemplu 1. dar ma rog, asta e o industrie prea banoasa. si ca sa te poti desprinde de ea, ar trebui sa fi mai putin ignorant, si sa nu cumperi tot ce vezi in bamboo, la fiecare aprovizionare.

alta chestie. daca eu am avut rabdare sa citesc pagini intregi despre ciclul de viata al materialelor in constructii, ar putea si altii; si am descoperi impreuna latura sustenabila a arhitecturii. cu toate ca economia are o stare mai proasta acum, cred ca cererea pentru locuinte, cladiri si alte cele o sa ramana la fel de mare. si daca pana acum, din cauza unei comoditati nejustificate nu ne-am putut orienta spre o arhitectura mai economica, accesibila si in pas cu comunitatea; criza asta economica e un semnal bun de alarma, chiar daca o sa tina mult sau nu, e o imagine a unei realitati foarte posibile. pe langa economie financiara care se poate face prin alegerea unor materiale reciclate si reciclabile, se poate face si economie de resurse. chiar daca un metru patrat de panou solar costa cat 1oo de rinichi, e ... o sursa de economie in alta parte. [la un moment dat o sa ajungem la capatul resurselor naturale, si daca mai da si incalizrea globala peste noi, am dat de dracu. bine-inteles, poti sa traiesti si cu ideea constanta ca la un moment dat oricum o sa mori, asa ca nu mai conteaza daca mori de foame pe o scandura in timpul unei inundatii, sau de cancer sau de moarte naturala la 45 de ani. dar atunci chiar ca nu merita sa consumi oxigen si sa ocupi un scaun in tramvai si in societate, care oricum e destramata.] procurarea materialelor de constructie are un impact negativ enorm asupra mediului iconjurator. aceast proces e mai scurt si mai usor decat procesul de reciclare a resurelor naturale, care oricum singure se refac mult mai greu decat le consumam. una din ideile ce au luat nastere din asta, e ca ciclul de viata al unei cladiri nu are sfarsit, ci se repeta over and over again, deveind componenta unei cladiri noi. se numeste life cycle design.

singura chestie reala care am vazut-o la venezia, si care a declansat acest entry, aceasta mustrare de constiinta, aceasta noua incercare de economie e aici: click, click, si click. social responsability, exact. si daca acum nu trebuia sa scriu prima lucrare asa-zis stiintifica, a carei idee a pornit chiar de la Ecotopedia, cred ca toate siteurile astea ramaneau la bookmarks, excursia la bienala ar fi fost o excursie, si alaltaieri aruncam un sac de hartie aproape nefolosita. care nu s-ar fi reciclat nici in visele mele cele mai frumoase. sper ca toate chestiile astea sa fi fost o serie de coincidente care peste un timp o sa ma faca sa zic ca am si eu rol in schimbarea spre bine, si nu stau sa dau din gura fara folos. vorba aia, practice what you preach.

sustenabilitatea este un concept care are multe forme, de la trait sustenabil, construit sustenabil, si bla bla, totul se poate face in mod sustenabil. si nu o sa stau acum sa explic cuvantul.la urma urmei totul se bazeaza pe ecologie, micsorarea amprentei de ozon si tot ce face parte din boomul de GLOBAL AWARENESS de secol 21. poti fi la fel de curat, satul si informat intr-o maniera ecologica. de cand cu toata chestia asta, am facut o mica lista mentala cu chestii care le poti aplica prin casa, si dupa un timp sa fi la fel de comod ca si inainte. dar asta mai ramane de testat, si o sa ajunga intr-un alt entry.

acum ca literalmente mi-am scuipat plamanii in acest entry, sper sa fie de vreun folos. m-am pierdut total in sirul ideilor, si nici macar nu am zis mare lucru din ce am invatat despre si din toata chestia asta. oricum, tot ce se intampla e la fel de real ca o felie de paine, si nu inteleg de ce priveste toata lumea ironic sau cu scepticism toate campaniile si toate eforturile pe care le fac unii. recunosc ca epoca in care statul pe strada cu niste pliante a cam luat sfarsit si trebuie cautate solutii noi. dar hei, mai putin, sa termin faculta, and im off to join forces with Captain Planet, Peta, Unicef, Bono, Al Gore and all the super-heroes.

:) si stingeti lumina cand plecati de acasa.

*nota: daca acum nu avem loc de parcare din anumite motive, peste cativa ani nu o sa avem unde parca de atata plastic si gunoaie.

pierdut in blogosfera, cu V

2009-01-24T16:20:00.000-08:00

01:06 ora locala. eu pierdut in blogosfera. mami, daca citesti asta, sa stii ca am invatat pana nu de mult. ma plictiseste groaznic toata palavrageala aia continua despre cum oamenii din epoca de piatra se foloseau de formele pietrelor ca sa faca statuetele alea atat de perfecte, incat se pune intrebarea daca azi le-ar putea face cineva la fel de bine. si daca nu era asa? daca au avut niste masinarii cu laser cu care isi faceau operele de arta? cadou de la extraterstrii. macar o sa am subiect de discutie cu alti tacaniti la cocktail partyuri fancy; asta in cazul in care voi fi pus in situatia de a merge la vreunul. si nu stiu ce fel de party ar fi ala la care invitatii vorbesc despre preistorie. ori plictisitor, ori doar pentru istorici. ceea ce nu are sens, adica de ce as fi eu acolo? cine stie ce-am mai facut...

tu, V, ai prea mult blog! m-ai intrecut. does that make me less of a looser? glumesc. pe jumate. anyway, dont delete it! mai 59 de entryuri si ma mut exclusiv pe blogger. s-ar putea sa dureze putin...

cineva in blocul de vis-a-vis si-a pus o lampa cu bec rosu. e horror. cred ca se simt ca intr-un film prost cu dracula. sau ca in episodul din seinfeld in kare Kenny's roaster is pun un neon mare langa fereastra lui Kramer, transformandu-i apartamentul in ceva asemanator.

in alta ordine de idei, ma plictisesc si mi-e lene sa fac ceva din lista de n lucruri minunate de facut.

mda...

2009-01-22T04:55:00.000-08:00

sesiune inceputa: check

examene amanate: unul

nopti nedormite: una

time left: 27 days

examene: 8 [adica 7]

cu ce m-am ales: o gramada de nervi, si o tona de hartie folosita pe o parte, care ma va ajuta in incercarea de a deveni mai economic.

nu pot sa cred ca: am recunoscut burberry de la distanta. fac progrese :)

cu ce nu m-am ales: [dupa un semestru de studio de proiectare] nimic concret, doar vorbe abstracte si cvasi-serioase

urmeaza: istoria artei... pagini si pagini de tocit. interesant, dar plictisitor.

in tot timpul asta m-am perfectionat la: facut clatite. yep, the fifth time is a charm. astept sa le fac si pentru niste musafiri.

astept: pastele [cailor] si Design Week

nu mai am rabdare: sa ma uit la filme. cred ca am inceput vreo 20 de filme in ultima saptamana, si daca dupa al 15lea minut nu m-a captivat, adios muchacho!

de vazut [de la ale]: ">

Cu gust bittersweet

2009-01-18T03:38:00.000-08:00

[Muzica] Nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa iau la ascultat albumul Rockferry de la Duffy. Da, e faina piesa aia care are acelasi refren ca si Rehab de la Amy W; dar serios acuma, cate fete bittersweet care canta despre cum el e nemernic si ea e printesa poti avea in playlist?! Pai nu prea multe, cand ai toata discografia de la the queen of rage and sorrow hereself, Alanis. Din nefericire pentru mine, am nimerit intr-un local chiar la ora ceaiului nepotrivit. Adica fix la inceput de Rockferry. Nu stiam ca e Rockferry. Eram chiar curios cine canta aceasta muzica interesanta, care seamana cu Camera Obscura [click 4 indie]; pana nu m-a lovit Mercy in cap. Si vrand ne-vrand, am apasat pe download cand am ajuns acasa... "i build my house with sorrow", i se potriveste perfect. Nimic nu seamana cu Mercy, nimic nu are aerul ala vintage, nimic nu seamana nici cu amyw. Un bittersweet mai altfel. Try.

[Film] Imi place mult de Kirsten Dunst, si nu pentru ca ar fi o actrita extraordinara. Poate nici... buna. Dar m-am uitat la How to Loose Friends and Alienate People pentru ca era cu ea. Filmul nu are, IMHO, nicio legatura cu titlul... E mai degraba o lectie despre cum sa fii tu insuti cand toata lumea pare sa mearga in alta directie, cum sa crezi in tine chiar daca nimeni nu te suporta, ca la urma urmei tot o sa gasesti un fraier mai mare care o sa creada in tine, cum sa ajungi sus urmand... calea lunga dar buna, si de ce sa nu aduci un porc la o petrecere fancy. Are si muzica faina, mai ales aia din La dolce vita of Fellini.

pitziponcenie

2009-01-16T07:41:00.000-08:00

Am vazut-o pe febletea mea, Parisica Hiltonica, pe coperta unei reviste de care nu am auzit niciodata [si eu chiar citesc multe reviste pe luna], "The inteligent life".

Inteligent? I think not...

un elefant se leganaaa....

2009-01-13T14:38:00.000-08:00

acum ca am intrat in 2009 pentru a doua oara, una din rezolutiile pentru anul nou ar trebui sa sune cam asa: notitele mentale nu funcioneaza, ia-ti o secretara!!!

am avut cel putin 7 idei pentru acest post, din care cred ca nu mai tin minte nici una...

am si o lista intreaga de cumparaturi indesata prin creier, si de fiecare data cand merg la cumparaturi nu imi aduc aminte de nimica.

in alta ordine de idei, nu imi explic cum se poate intampla o astfel de porcarie ?! eu votez poluare fonica! am nevoie de muzica noua, altfel risc sa o iau razna pana la depeche.

***

acum cateva zile am fost la posta sa platesc niste taxe. inghesiuala, pensionari artagosi, tot tacamul, bine-inteles. macar am stat 30 de minute la caldurica. mi-am amintit ca asta vara, cand faceam aceeasi chestie, tot la caldurica, in fata mea era o tanti de maaxim 30 de ani, cu copilas in brate. cel putin 7-8 persoane i-au zis sa mearga peste rand, pentru ca are prioritate [era un sticker mare care arata asta]. tipa nu a vrut, raspunzand de fiecare data ca nu se grabeste, e ok, nu o deranjeaza sa astepte. din cele 7-8 persoane, fiecare a privit-o apoi cu privirea aia care te judeca, privirea aia care spune "doamne, ce oameni!", privirea aia care se crede mai desteapta.

mie imi plac animalele, am o parere foarte buna despre ele; dar trebuie sa citez din seinfeld: "Oamenii nu refuza bani, e ceea ce ne separa de animale!" Din pacate, da, atat ne separa de animale, cateodata poate suntem chiar mai prejos. nu?

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

2009-01-06T13:12:00.000-08:00

Trebuie sa-mi retrag critica adusa minunatului tren Sageata Albastra, chiar nu e corect sa critic ceva atat de functional si frumos; cand in patria mama femeiile primesc alti bebelusi cand ies din materintate, fostii detinuti dau penitenciare in judecata din cauza ca nu au avut voie sa primeasca materiale pornografice in timpul detentiei, iar unul din sute de mii de oamnei nu se poate indura de... o magarita gravida lasata de izbeliste pe strazi.

Chiar nu e corect.

8 & 9

2009-01-06T01:20:00.001-08:00

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa ma scap de titlul de fraier

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa-mi fac curaj

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa fac ceva constructiv

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa fac ceva constructiv cu viata mea

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa calatoresc si mai mult

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa renunt la unele persoane in favoarea altor noi

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa citesc si eu mai mult

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa fiu si eu mai serios

poate ca 2009 o sa fie anul in care o sa-mi bag mintile in cap

poate ca 2009 o sa fie anul in care nu o sa fac nimic din cele de mai sus.

oricum pot sa zic ca 2008 a fost de departe cel mai interesant an din viata mea de pana acum, si aici o sa trag linia.

pitzipoanca matura si sageata albastra

2009-01-02T10:11:00.001-08:00

Degeaba am aparat de fotografiat si telefon cu camera, mie imi lipseste curajul de a face anumite poze inedite. Desi, uneori tare mi-as dori sa am o camera video incorporata in cap care sa filmezi chestiile alea inedite peste care tot dau.

For example: calatoria cu sageata albasta din data de 30. decembrie 2008. Nu am mai mers cu sageata de cativa ani... 2 mai precis. Am si uitat de scaunele tepene si de zgarcenia spatiilor pentru picioare. Uitasem si ca, desi trenul se vrea a fi modern sau la un asa-zis standard occidental, cei pe care-i transporta mai au destul ca sa ajunga trenul asta. Mult. Si bine. Fereasca-te sfintii sa stai in separeurile celea cu 4 locuri, unde tre sa joci tot timpul fripta cu picioarele celor de peste drum, sa stai in pozitii ciudate pana nu incremenesti. Daca ai noroc sa fie picioarele unui strain, cu atat mai bine. Si daca e sa fim zgarciti, hai sa fim zgarciti si la spatiul pentru bagaje: de ce sa stea oamenii comod [cuvantu mai potrivit: normal] , cand e mai distractiv sa se impiedice in bagajele altora. Nu?! De fapt problema aici nu e zgarcenia, ci, din nou, sistemul nostru drag ce functioneaza impecabil de bine, ca de altfel in totdeauna. Am eu asa o presupunere aici... presupun eu asa, ca poate, poate, sageata asta ar functiona mai bine pe post de tramvai, sau de personal. Cu tot cu cocina care o transporta.

Acum, cel mai interesant lucru care a meritat pozat, dar mi-a fost mie frica sa nu o iau peste creier, a fost o tanti care s-a asezat gratios peste drum de mine. Dar mi-am compensat lipsa de curaj cu o maxima concentrare asupra dansii, scanandu-i fiecare detaliu prin priviri subtile de dupa revista mea larg deschisa, ca sa-i fac o poza mentala reusita. Deci, sa incepem:

Tanti e descrierea perfecta a sintagmei "pitzipoanca matura", sau "adult de pitzipoanca". Par platinat, as zice ca-s extensii, dar nu-i bransa mea. Cercei incarcati de ceva pietre si aur, bling-bling la gat, doua bucati bling-bling pe degete. Machiata+contur rosu la buze,care dadea mult pe langa. E foarte posibil sa fi avut si operatii estetice, dar nu prea stiu eu sa le recunosc. Avea niste cizme cu toc cui si bot foarte ascutit, de un roz foarte sclipi-sclipi, care se asortau de minune [note the sarcasm] cu posetuta argintie de-o firma necunoscuta dar "brodata" din pietricele. Telefonul care ii zbarnaia din 5 in 5 minute, il tinea intr-o husa din plastic ieftin, de culoare bordo, cu alte pietricele, totul la fel de sclipi-sclipi. Apoi, din discutiile pe care le-a purtat la telefon, am dedus ca si-a rupt una din unghille lungi-lungi, si ca a lipit-o cu super glue, motiv pt care era tare tare trista! Si am mai dedus ca are o catelusa, Tasha, care e posibil sa aiba ceva freza tare tare dulce... Asha, si acuma, va pup, gagicile!

all about me, take 1

2008-12-30T14:02:00.001-08:00

nu, inca nu am inceput cu new years resolutions. poate nici nu o sa le fac. oricum nu tine figura. ar trebui sa angajez pe cineva care sa se tina dupa mine si sa imi aminteasca de lista constat.

fazele inteligentei.

cand eram mic, cred ca gandeam folosindu-ma de surorile ratiune si logica... cel putin asa deduc, mi se spunea ca sunt copil destept.

apoi am descoperit pompa de sange incorporata in torace-mi. si am inceput sa gandesc pe acest traseu. no good came from that either.

urmeaza faza hormonala. bine-inteles. cand gandirea se efectueaza pornind de la organul masculin de reproducere. daca as zice ca a fost o perioada inutila, as minti, am invatat cateva chestii interesante pe parcurs.

faza materiei gri: turns out i dont own much of that. daca speram sa rezolv cu creierul problemele facute de inima, speram in vain.

today: nu se stie. cred ca azi gandesc cu unghiile. fereasca-ma sfintii sa iau si eu o decizie care sa nu-mi faca rau. ceva de genul

"I don't want to start any blasphemous rumours
But I think that God's got a sick sense of humor
And when I die I expect to find Him laughing"

sper sa urmeze faza globului de cristal.

meri krismas

2008-12-25T02:28:00.001-08:00

snow

snows

on my eyes

my ears

my toes.

it even froze my nose

i suppose.

Sarbatori fericite!

opinions and random thoughts

2008-12-09T13:56:00.001-08:00

yes yes, i have opinions. do they matter? i don't think so. maybe in a very small way, and only to me and my people

deci tre sa-mi dau cu parerea despre alegerile de peste balta. si sa comentez, bine-inteles. pe mine ma roade gandul paranoic ca toata chestia pute. e foarte posibil sa fi atins o noua extremitate a paranoiei. dar, ar putea sa puta pentru ca obama ar putea sa nu fie cine se da a fi, ar putea fi un produs. un produs dat pe piata pentru ca se stie ca piata vrea asta, si asta o sa si aleaga, iar apoi... tot timpul am fost convins, si sunt, ca in spatele "celor mai puternici oameni" se afla unii si mai puternici. mi se trage de la prea multa lectura masona. in celalalt scenariu, il vad pe obama trimis la o intalnire cu elvis, cel tarziu pana in ianuarie... inca este timp, si daca stiu ceva, apai aia e ca unii sunt capabil de absolut orice! dar orice! din pacate. but other then that, i really like mr.O, he looks like a nice fella :)

in cu totul si cu totul alta ordine de idei, am redeschis the Christmas Box. i am offically shifted into christmas mode! deci sa va asteptati la ringtounri gen jingle bells, sosete cu mosi si reni, filme si desene cu tema speciala de craciun [deja am o multime], incerc din rasputeri sa-mi iau o caciula de santa, o sa va molipsesc pe toti cu kitchurile specifice! this year i want all of you to be part of my Christmas! lista e deschisa. RSVP

yours trully,

Mr.B

books

2008-11-24T15:54:00.001-08:00

cand eram mic nu imi placea sa citesc. probabil pentru ca atunci eram obligat sa o fac. si deci, nu o faceam. pana cand nu am dat peste anumite carti, pe care le-am devorat cu nesimtire in cateva zile, si atunci mi-am dat seama ca anumite carti, ca si orice altceva, ma atrag, altele nu. si alea care ma atrag, le citesc cu placere. din pacate, am trait intr-un mediu cvasi-condus de carti, asa ca initerea mea in ale lecturii a fost cel putin ciudata. nu vreau sa ma dau mare, dar am sarit peste clasicele povesti cu muschetari, oameni abandonati pe insule, regi si regine. dar am citit legendele olimpului, platon, turgenjev si alte cele de gen, cam pe cand colegii mei invatau cazurile. deci am o mare gaura in lectura asa-zis obligatorie. apoi, dupa ce am renuntat la linia de lectura care mi-era impusa, am trecut la tolstoy [we love him], sartre, marques si asa. tot intr-o perioada total nepotrivita, pre-bacalaureat, am dat de scriitorii contemporani din toate cotloanele, gen plesu, doamna smith care chiar a picat la moment nepotrivit, si am incercat din cartarescu, dar nu-i pe gustul meu. din toti cei mai de sus nu am reusit sa citesc a doua carte. pentru mine e ca si la fime alea cu sequel. pe la 17 ani am inceput sa-mi cumpar carti. cate-odata pe ascuns, pentru ca, citez "ai mii [la propriu] de carti acasa pe care nu le-ai citit" sau pentru ca clasicii rusi sunt singurii care merita citit, si asa mai departe. acum ma feresc de investitii din-astea, ca oricum nu am timp sa le citesc, asa ca imi iau doar carti de specialitate, cu poze si desene. si in general, cand imi cumpar, imi cumpar carti care mi-ar place sa le citesc. ca, tocmai am zis, nu am timp. deci ma asteapta pe raft urmatoarele:

de la doamna smith "on beauty", care desi e la fel de aclamat ca si dinti albi, pe mine nu ma atrage cu nimica.

gg marques "dragoste in vremea holerei", as prefera sa mai citesc un veac de singuratate inca odata

ortega y gasset "eese despre iubire", asta pt ca traiesc cu speranta ca poate unii mai varsnici/inteligenti decat mine o sa-mi dezvaluie aceasta taina care se numeste iubirea

kundera "the joke", am citit 10 pagini in taxi, si acolo m-am oprit. sper ca la vara

william irwin "seinfeld si filosofia" mai am putin :D

murakami "the elephant vanishes" am vrut sa incerc si din murakami, si imi place. doar ca mai mult de 20-30 de pagini la o luna nu-mi permit :|

si azi mi-am luat o carte foarte interesanta "almanahul original al lui shot" care contine informatii de la capitalele lumii, tarile din nato, unitati de masura la retete de cocktailuri, cum sa-ti legi un papion si altele.

writer's block

2008-11-24T05:20:00.000-08:00

incerc din rasputeri sa-mi ies din felul negativist si cinic de-a scrie... asa ca o sa incerc sa scriu despre cerul albastru si floricele de afara desi e cam gri cand ma uit pe geam...

in ultima perioada cel mai mult ma dispune mika. cu tot cu muzica si chestii colorate. oareşcum ma inspira, desi nu se prea observa.

anywho, in loc sa bat campii despre viata mea cea perfect de imperfecta, astazi o sa va arat [nu stiu de fapt la cine ma refer cand folosesc acest pronume persoana a II-a plural] unele bloguri care ma inspira si ma binedispun, si care le citesc cu oarecare regularite. here goes:

http://www.apartmenttherapy.com/ - interioare grozave de peste balta, si alte cele, e interesant si pentru cei din alte sfere profesionale.

http://www.etsy.com/index.php - la asta ma uit cand vreau sa vad chestii care nu se gasesc pe la noi prin vitrine, si sa ma injur ca nu mi-am facut card bancar cu care se poate cumpara de pe net. oricum n-aveam bani... got to pay the rent, dont i?

http://www.wallpaper.com/home - o revista super tare, care trece prin toate artele...

http://masalachaionline.blogspot.com/ - becaus i love South Asian Art and Design :) [fac altii treaba de a cauta pe net in locul meu]

http://www.people.com/people/ - barfe online... daca tot nu am TV, macar sa ma informez direct de la sursa

http://www.thecoolhunter.net/fashion/STREET-STYLE/ - inspiratie de imbracaminte de pe strazi

http://ocasapezi.wordpress.com/ - case frumoase, din reviste, care la noi nu prea se vad. din pacate. but do not worry, acus termin faculta ;)

http://poppytalk.blogspot.com/ - chestii faine care, again, nu se gasesc prin vitrinele noastre, courtesy of little_nina

http://postsecret.blogspot.com/ - when you wanna feel better about yourself :))

http://work-girl.blogspot.com/ - doua newyorkeze care vor sa fie ca si Carrie the eternal

http://intomyownparade.wordpress.com/ - one of my friends life-parade

http://www.mikasounds.com/ - si blogul lui mika, of course :)

ENJOY :)

a twosome to remember

2008-11-22T06:29:00.000-08:00

what the fuck?

one moment pliz. i need to gather my marbles from the floor. i seem to have lost them. it is not always rainbows and buterflies.

bine-inteles ca domnul b are o problema. ah, nu, asta e frumos zis. are multe probleme, de tot felul. una e acum la ordinea zilei. maine va fi alta, ieri a fost alta, si tot asa. acuma nici nu mai sunt sigur care e... ca, deh, de ce ar fi ceva clar?! nu inteleg de ce e asa de greu sa te aduni si sa-ti faci curatenie totala in materia cenusie, si sa-ti ordonezi prioritatile? esti tampit? nu! esti lenes? da! esti stuck in the past? da! esti fricos? da! esti determinat? da! esti luptator? nu! work the fuck on it! dar cum? help? madre? vreau sa fac atatea chestii... si nu pot sa ma hotarasc la una. pe care sa insist. de fapt, as putea. dar nu ma lasa el, alalat. ala lenes si retardat. o sa-l omor, jur! il spanzur cu prelungitoru'. incepe sa ma scoata din pepeni. tot mai mult pe zi ce trece. dar am inceput sa-i tai macaroana cu incetisorul. i-am scos hi5-ul, l-am dezvatat de fumat, l-am invatat sa se alimenteze mai bine si sa-si administreze banii mai cu minte. nu-l mai las sa chiuleasca. l-am invatat sa uite si sa dea fast-forward la viata. sa nu-i mai fie frica, si sa nu se limiteze. sa creada putin mai mult in sine. dar mai are mult de invatat, si mult de clarificat. bun noroc!

i will see you in another few days.

adios!

realtivitatea timpului dupa 20

2008-10-30T16:00:00.000-07:00

de cand m-am intors timpul trece tot mai greu. si totul e mai ciudat decat de obieci. dar asta, desigur, nu ma opreste din a-mi duce rutina la bun sfarsit. cel mai ciudat a fost pe tren. o gaura neagra pe roti. oare relativitatea timpului se manifesta mai mult dupa o anumita varsta? zic asta cu riscul de-a suna... grav.

prima zi cand m-am intors, cineva deja s-a speriat de mine si mi-a zis ca am imbaranit... ca sa stie toata lumea, comedii cu chestia asta nu vor fi acceptate.

katie melua nu e plangacioasa!

i have to thank somebody for a moment of genuine happyness after midnight. so thanks. a great few seconds!

astazi s-a intamplat ceva fara precedent in viata mea de elev/student: am adormit cu capul pe masa la seminar. bine ca nu s-a lasat cu o situatie mai jenanta.

ploua.

de la tine nici nu ma asteptam la o reactie mai interesanta decat nimicul efectiv pe care mi-l tot dai. multumesc, e si asta ceva. ne-am facut un obieci din tu sa nu reactionezi la lamentarile mele, si eu sa raman fraier, iar apoi sa ne prefacem ca nu se intampla nimica si ca suntem cei mai buni prieteni. vorba aia, adio nu ne putem spune niciodata.

adio

Back to black

2008-09-18T13:48:00.001-07:00

its that time of the year, when you feel like a virgin, "touched for the very first time". cu chef de viata si de munca, si tot. in fiecare an zic ca asta e, de acum o sa fiu mai serios, mai matur, mai... what ever. ma intreb cat o sa tina anul asta... im almost 20 and almost the same. and it makes me wonder. is this really me? thats it? am i... made? am i done? will i never change? is this really me for ever and for always? i might not like it!

zicea un prof, in timp ce incerca sa ne explice ce este arhitecutura si cum trebuie sa fie un arhitect:

quote - ... asadar, ne pregatim sa facem ceva ce nimeni nu stie exact ce este, dar este necesar tuturor - end quote

other than that, life's good again. i have a plan. i just have to stick to it, wich might be a problem... si ca veni vorba de probleme, e interesant cum cele mai importante probleme nu mai au legatura cu fata din clasa de langa, sau cu mama si tata. au legatura cu conturi, birouri, note, facturi, mancare. its all just so much fun! note the sarcasm.

***

next on life with Boris: cum am ajuns dintr-o persoana care evita conflictele in cineva care face scandal la reiffeisen.
Tags: | Edit Tags

tv today

2008-09-08T14:50:00.001-07:00

noi avem 39 de canale. mufa e proasta, din cele 39 cateva se repeta, cateva nu se vad.

la ce ma uit eu cand apuc telecomanda: jetix, cartoon network, mtv, discovery, animal planet, realitatea... si cred ca atat. in rest, ce s-a putut vedea astazi [si cam in general] pe n posturi se dezbate situatia actuala a fotbalului autohton, mai exact situatia POLI. pe alte cateva posturi talk-showuri care incearca sa rezolve problemele tarii in 45 de minute cu 3 sau mai multi invitati galagiosi care nu au habar sa vorbeasca si sa se stapaneasca in dialog. pe mtv reality showuri in care tinerii is arata stilul de viata glamourous/dump-ish, muzica de toate felurile, care emana sexualitate. exemplu: melodia in care o fata canta cum a sarutat o alta fata, i-a placut, dar nu inseamna nimic, si spera ca bf-ul ei sa nu afle. da, se pare ca lezbo-acts rule. de la very [or not at all] lezbo-russian-girls pana in ziua de azi, homosexualitatea in randul fetelor ajunge in top, in timp cea masculina e lovita cu pietre. nu vreau sa apar sau sa incriminez pe nimeni, dar pentru asa-zisa democratie in care traim, nu e prea... frumos. nu imi vine alt cuvant mai elevat. did you really kiss a girl, or do you just want to sell a record? only madonna can make a real good controversy! asa, trecem mai departe. desnele animate: favoritii mei, copiii de la 402, care dublati in romana suna surprinzator de fain, spre deosebire de restul de desene dublate in romana. ca sa nu mai zic de hanna montana si celelate "seriale" dublate in romana. apoi mai sunt si desenele alea de generatie noua, cu mai multa violenta decat intr-un film cu bruce willis. i miss the flintstones and tom & jerry. pe discovery ceva cu un santier... ok, next. animal planet: animale.

posturile cu muzica populara si manele le-am ignorat din start.

20 is the new 30

2008-09-03T14:07:00.001-07:00

genratia mea e una tare ciudata, si tot timpul am fost extraordinar de uimit de cat de multe sensuri poate avea cuvantul ciudat. de la lipsa de respect pt sine si altii, lipsa unui sistem de valori normal, lipsa unor pasiuni sau cel putin a unor sclipiri de interes. si dumnezeu stie ca am investit mult timp si energie in incercarea de a intelege de ce majoritatea celor de varsta mea [+-2 ani] din jurul meu se comporta ca niste maimute [fara suparare, stiu ca maimuta e un animal frumos si inteligent] fara creier.

dar in ultimul timp incep sa dau peste oameni faini, care imi darama teoria, si bine fac, dar care imi si pun semne de intrebare. am ajuns la concluzia ca generatia de 20+ e una care are doar 2 extreme, fara cale de mijloc. ori gasesti semi-adulti blazati care nu au nici-un rost pe planeta asta in afara de acela de a consuma mult-prea-pretioasele-rezerve-de-oxigen [suna dur, stiu] sau semi-copii care in timpul liber de la facultate lucreaza, care 2 laptopuri si 4 telefoane dupa ei si sunt pe teren toata vara. si nu stiu ce e mai bine. adica sigur nu e bine sa fi blazat, clar. dar oare o fi bine la 20 de ani sa te comporti ca un CEO?! ce o sa faci la 30? o sa mori la 50?

bancherul nostru e tare intimidant, cu toate ca de fiecare data cand il vad e in camasa roz sub costum. dar e in costum, are servieta groasa, e inalt si binefacut. ma saluta cu buna-ziua si mi se adreseaza cu dvs. e doar cu 4 ani mai mare decat mine. now that is just plain freaky!

musical entry / eseu despre muzica

2008-08-30T14:07:00.000-07:00

i love music, everyone knows that :) me&my ipod = LOVE

si toata lumea care ma stie, stie ce gusturi... oarecum "excentrice" am in materie de muzica [suna mai pompos decat este]. dar nu mi-e rusine de ce ascult, desi se pare ca toata lumea are o problema cu asta. pentru ca dăăă muzica a devenit un fel de criteriu [aparent foarte important, crucial] in selectarea prieteniilor, şamd.

ce ma enerveaza: cei care asculta muzica "normala" de la MTV sau Radio21 sunt oripilati de muzica mai [nu foarte] underground, pe care o ascult; gen Beirut, M.i.A., Bjork, Santogold, The Organ, The Knife, etcetera alte chestii de care nu a auzit nimeni.

cei care asculta muzica "serioasa" sunt oripilati de faptul ca ascult UNELE chestii de la radio si emtivi, precum Madonna [cu care tin, si o accept ca pe regina muzicii pop, ca doar este, indiferent de aspect, vulgaritate, lipsa de talent. she inventet pop, she rules pop, like it or not!], Mika, Black Eyed Peas, Beyonce, etcetera. aceleasi persoane de muzica serioasa care nu stiu cine e Kate Bush, Annie Lennox sau Patricia Kaas.

dragii mei, muzica buna nu e doar aia de care nu a auzit nimeni si care e ascultata de un grup restrans de persoane. si faptul ca o melodie se da in heavy-rotation la radio sau emtivi, nu inseamna ca e o melodie de cac*t. o melodie buna e o melodie compusa bine, de preferat cu versuri sugestive/inspirative/cu mesaj, indiferent daca e cantata de britney-cea-fara-de-voce-sau-talent, sau de aguilera cu voce.

sa nu ma apuc acuma sa zic povesta cu shakira, si cea cu "gusturile nu se discuta", ca astea le stie toata lumea.

daca asculti Madonna si David Guetta nu inseamna ca ai un tub de pasta de dinti in loc de creier, si cei care cred asta sunt niste ignoranti.

in alta ordine de idei, 2007/2008 a fost un an muzical de exceptie pt mine. am descoperit the joyfull Mika, care imi induce o stare de happiness instantanee [si pentru ca poarta haine mulate, colorate si canta foarte inalt nu inseamna ca e gay sau pedofil], si astept cu nerabdare sa vad daca albumul nou o sa fie o repetitie, o ratare sau ceva inovator. se mai adauga pe lista Amy W., revelatie care din pacate nu cred ca o sa ajunga la al 3-lea album. Santogold, care a trecut de la producator la cantaret full-time, si bine a facut. Beirut, care nu stiu exact cine sunt, dar muzica lor e heavenly. The Raveonettes, great and agressive. albumul nou Alanis, care e a beautifull piece of work in desguise. Bjork - Volta si Coldplay - Viva la Vida, excentric si marvelous. Keane, another Coldplay. Noul album Goldfrapp, Justice, The Verve si The Klaxons. Maroon5 si Lenny nu prea ma incanta. si nu mai continui...

albume pe care inca le astept: Dido, No Doubt, Garbage, Shakira bineinteles, astept sa vad daca Nelly Furtado se intoare la Nelly Furtado de pe Folklore sau la Timbaland. Norah Jones cred ca se asteapta, Madonna-cea-care-scoate-albume-cum-scriu-eu-bloguri, si TheWhiteStripes.

thats it from me.

mi-am ratat oare cariera?

another day, another dollar

2008-08-29T14:26:00.000-07:00

My so-called summer-job has recently suffered a few [but large] cahnges. I have sunk to a new low, in these 2 months that i have been "working" ["payed" intership at my mom's architeture office].

From drawing sections, checking projects, drawing for the engineer, talking to clients and colaborators or designing 3D models for houses, I've fallen to being the big boss's [aka madre] new, actually first ever, personal asistant. I've done it all, in 3 days: running arends, taking pictures of buildings or construction sites, picking up stuff from the print shop, fetching sandwiches and grapes, buying paper, buying towels for the house [which is my house as well, so i guess it doesen't count] or ordering a bag at the mall.

Yes, it's all so nice and dandy. I'm feeling like Andy Sachs on her first few weeks/months as Miranda Priestly's PA.

00:54 on a Sunday night

2008-08-16T15:43:00.000-07:00

Yes, it's 00:54, on a windy Sunday night. My buddy list is empty. Everybody is proably out having fun in some club/bar/whatever. Wich is what I would like to do but I cannot, because:

a) I have no one in this damned town to go out with and get ourselves drunk on tequilla

2) I am supposed to study, because a 5 was not good enough for me, i want an 8[or at least a 6], and now i have no way out.

IV) I have no money left after paying the endless bills.

So that's it. Tequilla is postponed untill the 20-smth of august. In the mean time i keep trying to enjoy in my alone time. This enjoyment looks like this: I finally got a chance to read more, wich i was really really loking foreward to do. I can watch all the movies on my "must-see list", starting with Pulp Fiction and Dancer in the Dark. I have time to clean my apartment before school starts, so i can have clear start. And I definitely have to clean my computer. I can go see any exhibition I want, without having anyone breathing down on my neck. And I should start job hunting... its about time to make some money.

Right now i will move my lazy ass to the kitchen to make some tea, put on a movie and fall asleep watching it like the 75 y-old man I am deep down inside.