si pentru ca nu mai poarta razboaie, barbatii se duc in fiecare saptamana la un meci de fotbal.

ultima data cand am fost la librarie, am ales cu B. ultima carte a lui Milorad Pavić, ceva cu stelele si horoscopul, inca nu am ajuns sa o citesc. cel mai dragut a fost cand vanzatoarea a citit numele autorului cu accent francez (Pavic, cu accent pe i) si pe noi mai ca nu ne-a pufnit rasul, era "did she just say that?". avand in vedere ca dansul e sarb, iar pt straini Pavić e cam cel mai cunoscut scriitor din regiunea asta. si duduia era librar, nu vanzatoare la aprozar.

apropo de asta, cat stateam pe terasa la CcF i-am propus Alionei sa scriem o carte impreuna. o carte de proza scurta, bazata pe fapte reale, despre cum e sa fii diferit. eu, din perspectiva unei sarboaice care nu vrea sa plece din oras si ea din perspectiva unei romance din ucraina, venite in tara-mama. cu clashurile culturale aferente si micile intamplari care iti reamintesc de unde te tragi. cred ca daca reusesc sa ma urnesc ca lumea, chiar as putea sa scriu ceva decent. just for the fun of it.

Send - wait - receive

Azi vă propun un site!

Eram la cafea pe scările facultății și mi-a fost dat să aflu de siteul de care urmează să vă spun. Nici n-a terminat prietena respectivă să-mi spună tot ce trebuia să știu despre el că m-am entuziasmat!

E vorba despre  www.postcrossing.com

Filozofia e simplă. 

1) Te înregistrezi pe site unde îți vei da adresa de-acasă sau cea de unde stai mai mult.

2) Îl rogi pe măria sa calculatorul să îți aleagă din baza lui de date una sau mai multe adrese la care tu va trebui să trimiți o vedere, o carte poștală. Atunci când vezi adresa, vezi și ce îi place persoanei respective, te orientezi pe loc. Mai ai un cod pe care ți-l dă ordinatorul și pe care trebuie să îl treci neapărat pe postcard. 

3) Te duci la poștă și trimiți, iar apoi aștepți, aștepți, aștepți.

4) Odată ce persoana căreia i-ai trimis a primit scrisoarea ta, va introduce codul de pe postcard pe site, confirmând primirea.

5) Adresa ta intră în joc și va fi dată altui utilizator, nu celui căruia i-ai trimis!  

6) Aștepți aștepți aștepți

7) În final, te trezești cu postcarduri din toată lumea.

Aaa și aritmetica e asta: cu cât mai multe postcarduri trimiți, cu atât mai des îți este dată adresa altui utilizator.

Sper că v-am stârnit interesul!

Eu m-am înscris și mâine trimit cărți poștale în: SUA, Finlanda, Germania, Rusia și Malaezia. 

Wish me luck!

Porumbeii, sobolani inaripati

 

S-ar zice ca am o obsesie cu porumbeii. Dar cred ca de fapt e invers. Are si logica: de cand ma stiu porumbeii erau la tot pasul. Deci, ei ma urmaresc pe mine. 

Lasand gluma la o parte, tin minte cand eram de cativa ani si mergeam la plimbare prin centru, eram fascinat de multimea de porumbei din fata operei, si ca toti mucosii de acolo, fugeam printre ei si incercam sa ii prind. Odata cineva a gasit unul ranit si mi l-a dat, dar, ca de obicei, mama m-a pus sa renunt la el. Apoi eram fascinat si de hranitul lor. Imi placeau babutele singuratice care le dadeau paine in piata unirii, si tot timpul mi-am dorit sa fac si eu asta... dar nu tin minte sa o fi facut vreodata. Acum stiu ca odata ce incepi sa ii hranesti se aduna ca lacustele in jurul picioarelor tale si nu te scapi de ei decat dupa ce au curatat ultimul centimetru de pamant. Sobolani inaripati! Se mai si bat pentru paine. Nu stiu daca sa imi fie mila de ei, sau sa-i injur [unul din motive ar fi ca lasa miros tare urat]. 

Cei mai nesimtiti porumbei i-am vazut in Venetia. Dolofani, probabil de la toti turistii din tari fara porumbei [ma intreb daca exista asa ceva] care fac si din asta o activitate turistica. Erau efectiv la tot pasul. Unde nu puteai sa calci de asiatici, nu puteai sa calci de porumbei. Isi faceau concurenta serioasa unii altora. Spre deosebire de porumbeii educati de Timisoara [la vremea aia],  porumbeii de Venetia nu prea ti se dadeau din drum, decat daca ii calcai sau daca dadeai cu piciorul in ei. Porumbeii educati de Timisoara o luau la zbor isteric cand trecea cineva la 5 metri de ei. Bine, nu si acum. Acum sunt si ei dolofani si nesimtiti, si asteapta pana te exhibitonezi ca sa ti se dea din drum.

Eu am obiceiul  sa ridic pana sus rulourile la un geam, ca sa ma trezeasca lumina de dimineata [functioneaza! pana nu te obisnuiesti...], celalat rulou il las la 10-15 cm de pervaz. Si nu exista dimineata cand sa nu am 3-4 porumbei in vitrina. Ori stau si se bronzeaza, ori vin si pleaca in continuu. Dar cel mai enervant e cand se plimba de la un capat al pervazului la celalat. Li se vede doar capul si gatul, se plimba si se uita in camera. Si e destul de sinstru sa vezi 3 porumbei care se holbeaza la tine imediat ce deschizi ochii. 

Si acum daca ma gandesc mai bine, acum cateva saptamani, un domn sau doamna porumbel, a stat pe pervazul meu toata ziua, in aceeasi pozitie de dimineata pana seara. Cred ca era bolnav... 

edit: Tocmai mi-am pierdut 45 de minute scriind despre porumbei. Asta ar trebui sa zica multe... Destule cel putin.

***

In alta ordine de idei, ca tot veni vorba de lumina si ferestre, mai am o plangere. In blocul de peste drum, sus la 5, in coltul din drepta mea, vecinii tin lumina de pe balcon aprinsa noaptea. Au terasa acoperita cu o perdea, care e desprinsa tot in coltul din dreapta sus. Exact unde e becul. Noaptea bate fix in pozitia unde e perna mea... Acum ca a inflorit copacul din fata ferestrei, e si mai distractiv. Il bate vantul, si lumina imi joca pe fata. Nu e deloc enervant!

HOW TO BE A GOOD WIFE

Have dinner ready. Plan ahead, even the night before, to have a delicious meal, on time. This is a way of letting him know that you have been thinking about him and are concerned about his needs. Most men are hungry when they come home and the prospect of a good meal are part of the warm welcome needed.

Prepare yourself. Take 15 minutes to rest so that you'll be refreshed when he arrives. Touch up your makeup, put a ribbon in your hair and be fresh-looking. He has just been with a lot of work-weary people. Be a little gay and a little more interesting. His boring day may need a lift.

Clear away the clutter. Make one last trip through the main part of the home just before your husband arrives, gather up schoolbooks, toys, paper, etc. Then run a dust cloth over the tables. Your husband will feel he has reached a haven of rest and order, and it will give you a lift, too.

Prepare the children. Take a few minutes to wash the children's hands and faces (if they are small), comb their hair, and if necessary change their clothes. They are little treasures and he would like to see them playing the part.

Minimize all noise. At the time of his arrival, eliminate all noise of the washer, dryer, dishwasher, or vacuum. Try to encourage the children to be quiet. Be happy to see him. Greet him with a warm smile and be glad he is home.

Some don'ts: Don't greet him with problems or complaints. Don't complain if he is late for dinner. Count this as minor compared with what he might have gone through that day. Make him comfortable. Have him lean back in a comfortable chair or suggest he lie down in the bedroom. Have a cool or warm drink ready for him. Arrange his pillow and offer to take off his shoes. Speak in a low, soft, soothing and pleasant voice. Allow him to relax and unwind.

Listen to him. You may have a dozen things to tell him, but the moment of his arrival is not the time. Let him talk first.

Make the evening his. Never complain if he does not take you out to dinner or to other places of entertainment. Instead, try to understand his world of strain and pressure, his need to be home and relax.

The Goal: Try to make your home a place of peace and order where your husband can renew himself in body and spirit.

(Home Economics High School Text Book, 1954)

pop culture issues

o dau toate radiourile, deja imi zgarie creierii.
what the fuck means

"are we human or are we dancer"??

dincolo de faptul ca gramatical nu are sens, ma gandesc ca o fi o metafora. una destul de nereusita pt un band ca the killers, may i add.
does this song have a hidden meaning? maybe it's so criptic that nobody gets it. or maybe there is no meaning... or maybe i should stop listening to old-school rock lyrics, 'cause my expectations are high.

Plouă.

În seara asta am ieșit desculț pe balcon cu o ceașcă de ceai între mâini să văd cum plouă. 

Nici n-aș fi știut că ploua dacă nu îmi atrăgea atenția lumina nesigură ce intra în cameră.  

Ascunsă după un copac aplecat de vânt, lampa de pe alee era ca o lumânare ce pâlpâie. Ploua ca primăvara. Nu se auzea decât vântul, ploaia și tramvaile cum se rostogoleau pe șine. Îmi place în București că mai tot timpul bate vântul. Mă binedispune. Îmi place și ploaia, și primăvara...și tramvaiele deși numai Dumnezeu știe cum reușesc să meargă pe șinele alea strâmbe.

**the parade under the spring rain can write short un-political blogs too

ready or not, here i come

azi s-a intamplat iar. m-am logat pe ymess si ma vedeam online in lista cu id-ul celalalt, cel oficial. and no, i don't have multi-messaging. dupa cum vad eu situatia, exista patru explicatii posibile, si foarte credibile:
1. eu si tehnologia traim in galaxii diferite astfel incat iar am apasat ceva butoane pe principiul "oh, what does this button do?" si am activat o superoptiune de care nici nu stiam ca exista, astfel incat sign-out nu mai e sign-out, ci e nustiunicieuce.
2. niste virusi neidentificati se joaca cu pentiumul meu, caz in care i'm screwed.
3. trebuie sa-mi schimb ochelarii pt ca de fapt nu eram online ci era o pata galbena fix (de la galbenus?) in dreptul numelui meu si mi s-a parut mie ca e smiley-ul galben.
4. buburuzele de plastic lipite pe monitor si-au demarat planul bine pus la punct de a-mi devora sistemul si de a ma duce la disperare. caz in care o sa vedem who's actually going to burn in hell.

hm.
si mai eram si Idle.

In Ostrovul se vede la un moment dat, pret de cateva secunde, expresia fratelui Iov cand deshide cutia cea mare, ce va servi ulterior drept sicriu. M-a marcat privirea aceea inca de prima data cand m-am uitat la film, mi se pare ca e cumva, inchegata in ea, toata durerea crestina la gandul drumului lui Iisus. Desi, desigur, si fratele Iov poate fi fiecare din noi, cei neindeajuns de credinciosi trudind insa din greu pentru a stabili un dialog cat de cat constant cu divinitatea.

De ceva timp, imi place sa revad filmul in preajma sarbatorilor mari. Am nevoie de linistea din el si de secventele lungi cu toate nuantele posibile de albastru si cenusiu. Si de Anatoli, cu dintii lui lipsa, umorul lui si insula pretioasa, asceza auto-impusa, oaza lui de curatenie. Sincer, m-a saturat ofensiva asta de filme de Zeffirelli/Mel Gibson pe care ne-o servesc televiziunile de cativa ani, cu iisusi mai reusiti sau nu. Dar s-ar putea sa fiu si partinitoare, caci mi-e mult mai aproape abordarea ortodoxa, ruseasca si mai cruda a Ostrovului - desi filmul nu vorbeste despre viata Lui, ci mai degraba despre sufletul crestin.

Sunt cateva ore ramase pana la inviere. Care nu s-a amanat, cum ar zice Sorescu, ci ne da inca o sansa sa ne regasim. Inca una.

Sa aveti sarbatori frumoase!

Dude, crini, gigi, bame și băsești

Avem încă un an electoral, de parcă nu ne-am fi săturat deja. De vreo 3 ani încoace nu ne lasă ăștia în pace și suntem tot într-un proces de sondare, dezbatere, afișare, țigăneală și în sfârșit de tipărire și ștampilare de bolentine.

Mâine, poimâine ne trezim că mergem la europarlamentare. Eh,  mare fâs. Oricum parlamentul european e un in-competent. Adică n-are competențe, să nu se înțeleagă altceva. Mai asistă el pe ici pe colo, votează bugetul și cam atât. Ah…stai..am zis că votează bugetul? Super! Atunci chiar avem pe cine să trimitem. Becali știe să facă bani ca nimeni altul și tânăra domniță Băsescu se pricepe să-i cheltuie. Mă și mir că nu s-au gândit să meargă în tandem la alegeri. Din două mișcări ne-am fi scăpat de alegerile astea la care doar numele le dă importanță. 

Dar ce se vede în depărtare? O mare ceată de prezidențiabili, generali de imagine, legiuni de campanie și batalioane de lipitori de afișe,  toți se sfătuiesc cum la toamnă s-o pună de-o bătălie. Băsescu, căpitan de cursă lungă, cred că mai vrea să se mai dea o tură cu șalupa (mă amuză cuvântul). De 5 ani la cârma Titanicului românesc, caută cu lumânarea ice-bergul și face ce face și nu-l nimerește. Oricum toți călătorii simt cum barca bravului marinar intră încet încet la apă. De partea cealaltă piratul de Geoană își scoate sabia de plastic și amenințător taie frunze la câini. Atât de tare îl orbește peticul de pe ochi încât nici nu vede gafele pe care le face. Probabil că la celălat ochi are cataractă, nu știu sincer că v-aș informa, pe cuvânt. 

Din linia a doua, a treia și așa mai departe se ridică însă alții cu sânge albăstrui. Unul este crinul, simbol de monarhie și liberal în viziune ce vrea să atace dur turul doi de ștampilare. Iar apoi, cireașa de pe tort …este…ați ghicit, o dudă! Duda noastră, deși nu-i crin, se pretinde de viță nobilă. Până acum am văzut doar o dudă fiartă cu un discurs moale, de prinț prin pădure ațipit. Poate poate până în toamnă s-o mai coace duda noastră și o deveni mai suculentă. 

Da’ faza tare-i alta, toți se întreabă care-i mai Obama decât celălalt. Stai puțin…o bama - o bamă? Chiar avem și bame după toți crinii și dudele?!

 

**the parade in

all the useless voting business

"Telecomanda adolescenţei mele a fost un semn de carte. Show-ul meu favorit de scandal, Voltaire. Telenovela, Swift. Ştirile nu aveau niciodată mai mult de 200 de ani şi se petreceau la curtea regilor, exact ca în ziua de azi: Alexandre Dumas, nu Observator. Iar sfârşitul programului mă prindea la 1 dimineaţa recitând Nichita la telefon cui stătea să mă asculte. Rating: unu. Nu puncte, persoane. Demografice: exclusiv feminin. Rexona, unde erai atunci, să iei un ad, între două versuri?"

.....

(despre arestarea în direct a lui Tolea Ciumac)
"Mascaţii au năvălit în studio, însă numai eu i-am văzut. Voi nu, primele secunde nu, pentru că şi-au ales bine momentul: pe post vorbea Magda. Nu ştiţi cine e dacă citiţi doar Esquire. N-am să vă tulbur pacea atunci: doar vă felicit pentru inocenţă. Aveţi grijă cu banii, sunt unii care vor să vi-i ia. Mă rog, ar mai fi şi alte sfaturi. Însă n-am timp de ele."

++++++++++++++++++++++ Lucian Mândruţă, despre trendurile noi în media, articol în Esquire de aprilie. Toţi jurnaliştii buni încep prin a scrie texte bune.++++++++++++++++++++

Fri wili sau gigi (sau nu)

Luni dimineață. Aproape că îmi venea să stau acasă, dar mi-am dat seama că mi-e prea drag cursul de administrativ. La școală pe la colțuri se auzea: Mă azi se judecă recursu lu Becali, mergem?; Nu știi la ce oră e recursul? hahaha...ai văzut faza cu Gigi?. Dacă rămânea la colțuri era ok, dar și pe profi i-a cam cuprins febra mascaradei ăsteia. Am ajuns să discutăm pe tema asta și la curs și în pauză și peste tot.

Plecând devreme am zis că îmi permit să vin pe jos până la reședința din Dristor. 

Cu muzica în urechi străbăteam nesfârșitul bulevard Unirii și ca un miraj îmi dau seama că în sfârșit se lucrează la ruina ce peste vreo doi ani jumate, zic ei, se va transforma în Biblioteca Națională. Clădirea lăsată în paragină după `89 e ca o soră mai mică a Casei Radio, dar care va avea un viitor mai nobil decât cea din urmă, sper! Niciodată nu se știe când se vor hotărî să facă și din asta mall. 

Peste drum, puhoi de lume pestriță! Evident că nu căscau gura la excavatoarele de la Bibliotecă ci erau ațintiți spre odioasa clădire a Tribunalului. Adunarea cu pancarte nu era foarte agitată, dar pe semne situația Patronului îi neliniștea cumplit. Televiziunile flancau tot bulevardul. Lângă bibliotecă am remarcat echipa Fabrica de la Realitatea...m-a șocat tanti prezentatoarea, aflată  în pauză de țigară, pentru că avea ditamai stratul de machiaj pe ea.  Pițipoanca de companie n-are atâta tencuială câtă avea madama asta. Și pun pariu că nici cocalaru de trafic n-a avut în BMW-ul lui vreodată una la fel de feștită. (a fești = reg. a vopsi). Încercând să scap de șocul vizual, mă îndepărtez, dar la prima intersecție dintr-o mașină își scoate unul cu agilitate capul și urlă la mine: ce fac  ăștia aicea, bă, îl eliberează pă Gigi? Profitând de faptul că aveam căștile în urechi m-am făcut că nu-l aud și am mers mai departe. 

Ajuns acasă, dau drumul la televizor și evident că tot Tribunalul îl văd! Acum văd și eu că lumea avea scris Free Gigi pe tricouri și pe pancarte. Penibil...mai are rost să spun? Vreo câteva mâini de oameni  veniți ori de la meci ori de la rumegat semințe prin Rahova se agitau ca primatele pe scările tribunalului încercând disperat să le arate tuturor că Gigi mast bi fri! Nota bene: aveau tricouri pe care scria Free Gigi cu bandă izolatoare neagră (haha).

În studio, discuții elevate.

'Deci dom'ne oamenii ăia de fapt militează pentru legalizarea marijuanei acolo! Deci de fapt gigi în argoul lor e un fel de a zice joint! Deci gigi nu e Gigi și Gigi nu e gigi, înțelegeți? '   -  în timpul ăsta eu mă gândeam la Free Willie..sau fri uili

De ce ziua mea a început cu Becali, a contiuat cu Becali și se sfârșește cu Becali?

Din cauza mass media! Dacă ei nu ar fi făcut din clovnul de Gigi un personaj, o vedetă, ar fi avut parte de un proces normal. Nu ar mai fi fost nici teatrul ieftin de la reținere, nu s-ar mai fi discutat de greșeli de procedură atât,  nu ar mai fi avut parte nici de o mascaradă în fața tribunalului și așa mai departe. În fapt, tipul ăsta ar fi putut avea un proces ca multe altele în care multe vicii de procedură sunt trecute cu vederea sau sunt rezolvate normal pe calea prevăzută de lege, fără Ferentari și Rahova la poarta tribunalului. 

Apoi ca student la drept, mă întreb eu cum aș lucra dacă aș fi în locul judecătorilor din complet?  Mai poți vorbi de independență când la poartă te așteaptă puhoiul revoluționar? 

Până la urmă din toată afacerea asta, deși nici măcar intriga nu se cunoaște, deznodământul e unul clar, Gigi câștigă și justiția pierde. Dacă Gigi e eliberat e clar de ce el e singurul câștigat. Dacă Gigi rămâne în arest o să se transforme într-un erou pentru toți rumegătorii de semințe care acum îi cer eliberarea, iar sistemul judiciar va fi în continuare arătat cu degetul. 

**the parade on his way back home on a monday morning

My dear,

Din toate lucrurile pe care voiam să ţi le zic, am omis partea cea mai importantă şi singura care a contat. Sunt o laşă. Sunt şi leneşă, pentru că mi-am promis să mă reinventez, să fac ceva ca să fiu mai mulţumită de mine şi să învăţ să mă accept. Nu mi-a ieşit nici asta, ma complac în varianta veche a Primaverei pentru încă o primăvară. Acum am impresia că toată energia şi toate gândurile bune s-au scurs din mine şi că trebuie neapărat să bag un shot de globule roşii condimentate cu nişte potasiu. Mă uit la câte 4 episoade din House, M.D. pe zi şi încă nu am învăţat că Hugh Laurie e doar un alt britanic fabulos din specia barbatilor total inexistenţi în viaţa reală (toţi nişte porci, îmi suflă fata bătrână frustrată din mine). Ar trebui să mă las de scris de tot pentru că am ajuns să scriu doar când sunt cu moralul la pământ, adică mai mereu. Vecinul de la parter repara zilele trecute bicicleta fiicei şi mi-au părut amândoi atât de frumoşi, prinşi într-o activitate atât de banală şi desprinsă dintr-un film de familie prost, cu morală simplistă. Am terminat de re-re-citit Lo cu markerul în mână, urmârind limbajul din scenele de sex. Incredibil şi Nabokov ăsta. Aş putea să-mi dau doctoratul în Lo. Sau în manele. Mi-ar face plăcere să fac un studiu despre manele, ar fi chiar o provocare, nu crezi?
Ştii ce mă sperie cel mai mult la mine? Că pot să joc un rol atât de bine, încât mi-e frică să mă gândesc la ce vreau Eu. Iar la fakeituntilyoumakeit sunt deja imună - în momentul în care mă pun în pat în fiecare noapte după 2 a.m. mi se prăbuşeşte totul pe frunte.
Bucură-te de magnoliile de pe Bega, deja au apărut. Mă gândeam să plantez unul în faţa ferestrei mele la anul. Era şi versul ala din e.e.cummings cu "love is a deeper season than reason and April is where we are".
Atât pentru azi. Ai grijă de tine.
My love,
V

Music from Manu, the talented and brave.