Vertigo.[Mr.B in Wonderland]

 *

Pentru inceput, as vrea sa mentionez ca sunt viu, nu sunt nici in coma, nu am uitat cum sa scriu, si nici nu m-am mutat intr-un loc indepartat unde nu exista internet [desi uneori asta e tot ce mi-as putea dori]. Doar am pierdut notiunea timpului... undeva prin buzunar.

Ai zice ca zilele de vacanta se scurg mai greu. Doar ai zice. Atat. Cumva, m-am trezit intr-o perioada mai agiatata acum, cand tot ce vroiam era sa stau cu nasul in carti si sa uit de restul, cel putin pe perioada sesiunii sa nu am alta grija/ocupatie. Dar stiam ca nu mi-e dat. Adica, dupa toate planurile facute, care au esuat inainte de incepe, ar fi trebuit deja sa stiu ca nu are niciun rost sa incep sa planific ceva. Vorba aia cu socoteala de acasa si cea din targ e foarte valabila. Cumva, nu mai exita zile, nu mai exista ore, exista doar viteza, graba si ameteala. Dar daca spre sfarsit ai un sentiment de implinire, merita sa te simti ca in Vertigo pentru 72 de ore. Si, cumva, ma astept sa rasara Palarierul Nebun de dupa colt, si sa-mi zica ca am ajuns in Tara Minunilor.

Cafeaua lunga de duminica dimineata ma face sa scriu 3 propozitii de-odata. I might make no sence :|

--------------------------------------------------------------------------------------

* foto: James Ostrer