Dialog în piață

Ca să mai îmi umplu cămara și frigiderul și ca să-mi sară somnul am mers de dimineață la piață.

Cum mă plimbam eu printre tarabe ochesc o bătrână mai simpatică de la care să-mi iau morcovi și pătrunjel și mă opresc în fața tarabei o întreb cât costă, dar din spate apare o cucoană de București care se bagă în față, se apleacă insistent deasupra zarzavaturilor și pe sub ochelari întreabă:

CUCOANA: Legătura asta cât face?

BĂTRÂNA: Un leu cincizeci.

CUCOANA (dându-se importantă): Scump!

BĂTRÂNA: Ce să fac, că mă duc la amiază la magazin și nu-mi dau carne...

CUCOANA (la fel de importantă): De ce să vă luați carne, acum se mănâncă legume, nu știți? Natural!

BĂTRÂNA (pierzându-și răbdarea): Eee, doamnă, credeți că eu stau ca matale să mă uit la telenovele?

CUCOANA (vădit jignită și simțindu-se cu musca pe căciulă, pe un ton moale): Telenovele...cine se uită la telenovele...

și cucoana plecă la taraba următoare, eu îmi iau legăturile și gata.

Primul șoc pe care l-am avut când am venit la București au fost piețele - un adevărat spectacol față de ce e la noi.

**the parade - natural!

in urma cu cativa ani, omuletii au montat un felinar fix in dreptul geamului de la dormitor, noi locuind la etajul intai. nu am dormit bine vreo saptamana dupa aceasta schimbare, caci noaptea nu mai era noapte ci era un apus continuu si in camera era destula lumina incat sa pot sa-mi fac unghiile la 2 a.m. in timp m-am obisnuit si nu mai dorm cu obloanele lasate. acum o saptamana a cazut iluminatul stradal din zona si ne-am trezit in bezna dupa innoptare. proprietarii de catelusi - disperati, joggerii - disperati, smecherii de stau la tigara prin parc - disperati. la mine in casa - intuneric total. m-am impedicat de cateva ori de toate cele, am aprins lumina cand mergeam in bucatarie. era ca si cum as fi redescoperit intunericul. si nici nu am putut sa adorm in primele nopti.

so i finished season 3 of House.

B&ThePolice

22:45 la mine, 03:45 in Panama.

In fata blocului e o duba de politie. E albastra, mare, si scrie cu litere albe de tipar ПОЛИЦИЈА. Doi politai stau, probabil la panda, daca prin panda intelegi rezolvatul integramelor sau statul la soare. 

Ma intreb ce fac. De fapt stiu ce fac, nimic. Ma intereseaza, mai exact, ce asteapta; de ce e plasata duba in fata blocului, peste drum, putin la stanga mea?! Am avut timp destul [2-3 saptamani] ca sa formulez cateva ipoteze... Cat ca sa rezist ca sa nu le ciocan in geam si sa-i intreb; dar mi-e frica, au pistoale si bastoane; si eu am un talent innascut de a parea dubios for no reason at all [well almost]. Asa, ipotezele ar fi:

1) undeva prin vecini este domiciliul unui fugitiv din TOP10, si cei 2 sunt in misiune... daca e asta, atunci nu fac o treaba buna...

b) se ocupa de ordinea publica. daca e asa, atunci sunt supra echipati.

* presedintele s-a decis sa se mute intr-un amarat de apartament de bloc, ca doar e criza, si vrea sa dea exemplu, de aia are doar 2 garzi de corp. si mai mult de atat, poate urmari de aproape cum traieste aceast popor bulversat.

V) tipul de la 5 chiar e ceva bastan, ceea ce ar explica masinile negre si lucioase cu sofer care il asteapta uneori; si acum a primit o promotie si are nevoie de badigarzi.... lucky bstrd.

- nu stiu

Cum spuneam, treaba asta a inceput acum 2-3 saptamani. Era o zi... insorita sau innorata, nu mai stiu. Iesit-am din bloc, imi faceam drum spre faculta, printre blocuri ca de obicei [pt ca trotoarul e deja un lux neexistent], cand am vazut cei 2 politai la blocul vecin, pe scari. Cand m-am intors erau tot acolo, si in urmatoarele zile la fel. Apoi a urmat masina, iar dupa cateva zile a aparut duba. Poate ca peste cateva zile ma trezesc cu un intreg batalion/termen pe care nu il stiu/ in fata blocului... 

Fac pariu ca 80% dintre vecini, ca si mine, s-au intrebat: "daca ma asteapta pe mine?"... atunci m-au lasat sa trec pe langa ei de prea multe ori. Recunosc ca ar avea cel putin 1 motiv, o anume sticla de Fanta care atarna din frigiderul unei combine frigorifice distruse, dar spre apararea mea, ea m-a strigat prima!

ma enerveaza caldura si faptul ca nu mai imi place nicio pereche din sandalele cumparate anul trecut. ma mai enerveaza cand vad pe strada ca fetele nu si-au dezlipit eticheta cu pret de pe talpa pantofilor. bai, daca tot dai 3 milioane pe 2 barete, da dracului jos eticheta verde/alba, ca se vede de dupa toc. ma enerveaza ca de fiecare data cand trebuie sa ma vad cu un grup de prieteni, eu fac pe dracu in patru sa fiu libera si sa ajung la timp, dar cineva mereu intarzie. si cica tot eu sunt aia ocupata. ma enerveaza ca acum stiu niste lucruri despre mine care mi-ar fi prins foarte bine acum un an. ma enerveaza ca am tot timpul un plan B si ma bag in tot felul de situatii care imi mananca timp, fara sa fie nevoie 100% sa particip. ma mai enerveaza povestea cu ecologia si fitele astea cu mancarea organica, energia solara si vegetarienii. ma enerveaza ca uneori simt ca trebuie sa-mi cer scuze pentru faptul ca sunt credincioasa, ca nu cumva sa nu le lezez celorlalti libertatea lor de atei infipti. ma mai enerveaza gradinile zoologice, inchisori pentru animale facute doar penru a ne distra pe noi. ma enerveaza si spectacolele de circ pentru care bietele animale sunt chinuite si infometate ca sa invete un truc nenorocit, iarasi, pentru a ne amuza pe noi.ma enerveaza batranii din tramvaie, care se plimba toata ziua in lipsa de alte activitati si ne ocupa locurile. mai ales batranii care nu fac baie, sau madamele care ma ridica de pe scaun ca sa se aseze (de parca nu din fata televizorului vii, ca toata ziua te uiti la telenovele si atat). ma enerveaza unii studenti de ai mei care au impresia ca voi face un transfer de energie prin care cunostintele se vor muta direct in mintea lor, fara niciun efort. uneori i-as pune sa toceasca dracului vreo 100 de verbe neregulate, ce atata comunicare si frumos. ma enerveaza si atentia asta pt parerea tuturor, ca si cum toti avem pareri la fel de bune si valoroase si trebuie luate in considerare. bai, daca nu ai citit mai mult de 2 carti, nu o sa te bag in seama cand e vorba de luat decizii si gata. ma enerveaza ca toti se iau de elena udrea si functia ei, uitand ca ea e de fapt prima care chiar s-a apucat sa faca treaba. ma enerveaza ca organizatia studentilor nu mai face nimic in UVT, ca Studentfest a aratat ca dracu anul asta, desi era cel mai misto festival studentesc din tara. ma enervez eu pe mine, si ii enervez si pe altii cu agresivitatea asta pasiva.


nu, nu sunt politically correct azi. in pizda ma-sii.

<<Țara noastră-i țara noastră dulce pajiște albastră>>

N-am înțeles niciodată care-i ideea cu pajiștea albastră... dar să trecem la subiect, altă idee de titlu n-am avut

Am găzduit un tip prin Couchsurfing și plimbându-ne noi prin București și povestindu-i cam tot ce știu despre urbe, mă întreabă pe un ton care ar fi cerut un răspuns afirmativ: îți place în România? ca și cum nici nu s-ar fi îndoit de faptul că îmi place și că ar cere doar o confirmare. Întrebarea asta a venit oarecum ca un șoc și parcă toate gândurile mi se opriseră ca să dea prioritate întrebării. Cum era să zic nu, după ce că îi povestisem cu atâta înfierbântare despre originile numelui de Lipscani și despre toate contractele pe care le are primăria pentru repararea  străzilor ălora. Dar voiam, de fapt, să zic nu de mă blocasem așa? Până la urmă am zis da, însă pauza pe care am făcut-o și tonul involuntar nehotărât cred că a lăsat mai multe să se înțeleagă. Noroc că turistul s-a mulțumit cu răspunsul meu și n-a cerut informații suplimentare.

Odată ce am putut să petrec timp cu gândurile mele am redeschis capitolul ăsta. Îmi place sau nu îmi place? Iubesc sau nu țara asta? Prima concluzie la care am ajuns a fost că nu iubesc țara asta așa cum își iubește americanul federația sa de peste ocean, nici cum își iubește englezul regatul și nici cum își iubește francezul cea de-a cincea lui republică. Nu am cum să o iubesc așa, pentru că fiecare țară se iubește altfel. Dar  parcă nu o pot iubi nici atât de mult, nu mă încearcă sentimente atât de puternice. Dar atunci cum o iubesc, dacă tot i-am zis tipului că o iubesc.

Cred că îmi place țara asta într-un mod reținut.  Îmi place pentru că am speranța că se poate mai bine, pentru că cred că nu poți face peste noapte un castel dintr-o ruină. Pentru că nu dau vina zilnic pe clasa politică. Cred că politicienii pe care ni alegem ne reprezintă nu doar la nivel politic ci și la nivel de societate, adică moravurile pe care le are societatea, le au și ei. Asta cred că se întâmplă peste tot și nici o țară nu e mulțumită de clasa ei politică. Dacă am fi mulțumiți cu toții, n-aș vedea loc de progres. Deci e mai sigur așa. Nu simt că aș iubi țara asta pentru munți, dealuri, Dunări și Mihai Viteji  - nu trezesc  în mine nici un sentiment special ci poate doar unul de identificare cu națiunea, ca entitate ficțională distinctă de popor (juristul din mine a vorbit). Dar îmi place aici pentru că e o încercere zilnică de supraviețuire. Trebuie să recunoașteți că e mai palpitant decât să trăiești într-o țară precum cele anterior menționate în care după ce muncești  două luni poți pleca în vacanță. Dar ăsta e un motiv cam sado-masochist. Apoi cred sincer că e mai frumos și onorant să iubești și să susții o țară în devenire decât o țară care trebuie doar să își apere statutul. Aș dezvolta fiecarea idee, dar v-aș plictisi aici.  O s-o fac la cerere, de preferat invitați-mă la o cafea.

Câteodată mă gândesc că iubesc România cum iubesc maidanezul de la colțul blocului. Îl văd dimineața, îl compătimesc pentru situația în care e, sper că nu-l va călca mașina în timpul zilei, din când în când îi arunc o coajă de pâine și sper că și alții fac la fel. Nu mă simt mulțumit cu cât fac pentru el, dar parcă nici nu l-aș lua în casă. 

**the parade in somekind of nationalistic mood

si pentru ca nu o sa-l mai vad pe Dave pe viu anul asta - in Bucuresti, am dormit 13 ore si am facut niste eclere. si am invatat ca daca iti faci planuri din februarie pentru mai, sansele sa se duca dracului sunt de 90%. Mr. B ne va povesti cum au aratat Depeche la Belgrad. counting down the days, huh?

fixing a lamp has never been more difficult

V: deci invarteam surubelnita in directia gresita...
V: i'm sooo not ready for marriage.
A: intr-o casatorie, barbatul este cel care invarteste surubelnita
V: dar zii tu, nu e logic ca surubul sa se desfaca in directia acelor de ceasornic?
A: nope
A: pt ca in directia aia se inchide
V: dar nu e logic
V: de ce?
V: nu e ca la cheie?
A: hm
A: adica, desfaci dand in dreapta?
A: (acuma stau si mimez descuierea usii :)))
V: da, in dreapta
V: adica directia acelor
A: mah, nu stiu
A: probabil, o fi ceva legat de rotirea pamantului in jurul soarelui
A: si a lunii in jurul pamantului samd
......................

V: nu e deloc logic sa se desfaca surubul daca invart spre dreapta
V: chiar nu inteleg tehnica asta
B: nu stiu, nu am idee
B: mie mi s-au desfacut suruburile de la sine
B: si mi-a cazut lampa
B: de cateva ori

Posta noastra cea de toate zilele

De ce e mai interesant sa mergi la posta cand e cea mai mare aglomeratie? Pentru ca atunci si doar atunci poti asista la cele mai... inedite situatii. Am avut multe de povestit, pentru ca, bine-inteles ca fiind deosebit am avut ocazia sa asist sau chiar sa particip la cateva spectacole [din care cel putin 20% includ o femeie gravida sau cu un razgaiat mic in brate]. Fie la ghisee, fie la cozi, fie in diferite birouri. Birocratia este, intr-adevar, distractiva [daca privesti partea buna a lucrurilor]. Momentan o sa povestesc doar excursia de azi la posta:

Astazi,  5 mai, am fost la posta cu diferite treburi. In alta instanta, faceam ceea ce fac de obicei: ajung in fata usii, vad hoarda de pensionari, ma resemnez si plec, zicandu-mi ca o sa ma intorc la 6-7 inainte de inchidere, cand pensionarii deja dorm in fata televizorului. Dar cum planurile mele mentale deseori esueaza, am intrat, si m-am pus la coada. Dupa ce am avansat cu cateva pozitii, aud din spatele meu o voce foarte hotarata: "Pot eu sa ma bag peste coada?" Apoi aud de la un ghiseu: "Gravida? Sigur!". Tipa gravida s-a dus la ghiseu in spatele unei doamne. Ok, in primele 45 de secunde nu s-a auzit nici-un comentariu. Lumea respecta gravidele, dovada fiind si abtibildul de pe ghiseu care le zice asta. Dupa cea de-a 45a secunda, un nene [mos] cu aparat auditiv o intreaba pe mamaia din spate "Da' cum se baga asta peste coada?" cu volumul dat la maxim - era surd sau semi surd cred. Tipa gravida s-a uitat nedumerita. Mamaia din spatele nenelui a zis "E gravida!". Nenea a zis "E gravida? Da! Nu am vazut" si apoi a apasat butonul de ras stanjenit. Tipa gravida nu se mai uita nedumerita. Mamaia i-a raspuns mosului "E gravida, da da! Lasa, sa fie cat mai multe." Eu am zambit pana la urechi. Tipa gravida a multumit si a plecat sa-si continue treaba de gravida.

Avansand inca cateva pozitii in coada, iarasi s-a bagat cineva peste coada. De data asta era o babuta cu jumate de metru mai scunda decat mine, cu capul invelit in batic, imbracata in palton, cu un baston strasnic si toata cocosata. A venit doar sa intrebe ceva. A dat la ghiseu buletinul si un card, doar ca sa auda de la ghiseu ca inca nu i-a sosit pensia. A pornit spre iesire cu aceeasi pasi mici si tarati, fara sa isi schimbe expresia de... "asta este". Dupa cateva minute am vazut-o in fata postei dand bani unui nene orb care cersea sprijinit de pervaz. Asta imi aminteste de un proverb...

***

In total alta ordine de ideei, la ora 7 pm. doua treimi din echipa Bla-g vor savura o bere la 200 km distanta in cinstea celui de-al treilea membru. happy birthday, Ovidiu the parade.