deci cum spuneam, cand ai prea mult timp incepi sa te gandesti la orice
astazi mi-a fatat mintea o lista de argumente pro si contra pt living alone
CONTRA:
- nu e nimeni sa te ajute sa deschizi borcanul cu sos
- nu e nimeni sa te ajute sa deschizi borcanul cu compot, jumate de ora mai tarziu
- cand faci ceva bine si esti mandru de tine, nu ai cui sa te dai mare sau pe cine sa imbratisezi.
- cum nu ai cu cine sa vorbesti, ti se inclestaza maxilarele
- nu e cine sa stranga dupa tine
- nu e nimeni pe care sa iti descarci nervii
- nu e nimeni cand ai nevoie de o parere
- nu are cine sa coboare la supermarket in locul tau cand ai pofte
- daca ai probleme cu trezitul dimineata, nu are cine sa vina sa te traca de mana, pt ca maica-ta sigur o sa uite sa te sune asa cum ai rugat-o
PRO:
- nu e nimeni cu care sa te certi
- poti sa umblii in chiloti prin casa, poate si fara
- iti poti arunca ciorapii unde vrei, pana nu ai vreo vizita
- poti sa asculti ce muzica vrei
- in linii mari poti sa faci ce vrei
- poti sa vi cu cine vrei acasa, si sa faci ce vrei, unde vrei :D
- nu te impiedici de ciorapii altcuiva
- daca ai chef sa mananci compot, si dupaia zacusca, nu e nimeni care sa te judece
- daca ai chef sa iti lipesti tapet cu model de zabra pe masa, its ok, nu are cine sa comenteze
- daca nu poti sa dormi si vrei sa te uiti la seinfeld in toiul noptii, n-ai pe cine sa deranjezi
Wednesday, July 23, 2008
Tuesday, July 22, 2008
neighbours
e o dimineata gri,ca de noiembrie tarziu. e liniste si bate vantul. e calm, e gata sesiunea, deci imi permit sa manac dimineata. rezemat cu coatele pe pervaz si cu gura plina ma uit la vecini. peste drum la mansarda au pus un cearsaf mare pe geam sa nu ii bata soarele. mai la stanga au o umbrela desfacuta peste masina de aer conditionat. i wonder why. la 3 se vad niste picioare pe pervaz. o fi cineva de la mine de la facultate... mai la dreapta 2 fete gatesc ceva, una fumeaza. putin mai incolo se renoveaza, e totul acoperit cu plastic. mai jos un nene isi pune plasa anti-tantari. o tanti se uita la florile colorate de pe terasa. unii de la 2 stau cu lumina aprinsa in miezul zilei... sus la 4 cineva sta pe geam, fara tricou. in blocul de langa o fetita pune sosete la uscat. jos jos de tot o babuta trage perdeau si se uita sus la mine.
este si un arhitect vinovat pentru chestia asta. se numeste Charles Eduard LeDoux, mai bine cunoscut ca LeCorbusier. mi-a fost tema la examenul de ieri.
este si un arhitect vinovat pentru chestia asta. se numeste Charles Eduard LeDoux, mai bine cunoscut ca LeCorbusier. mi-a fost tema la examenul de ieri.
tale from the bus
un etern moment de ... imi vine sa stau si sa
ma uit la pereti for the rest of my life. mai bine la cer. e mai interesant si se vede perfect de la masa din bucatarie. obisnuiam sa fac asta dimineata cand beam o cafea stresata de timp. dar cum nu am unde sa merg pe moment, nu mai e niciun stres, nici nu dau drumul la cer inauntru. diminetile incep tarziu, si... parca nu se mai termina. parca toata ziua e o dimineata, si astepti sa te trezesti si sa iti faci chef de lucru. ca lucru este, har domnului.
astazi am mers cu autobusul, plin ca de fiecare data. am mers mult. e parca ai intra intr-o conserva pe roti, unde timpul se opreste. atatia ochi. priviri ciudate. de parca toata lumea se uraste reciproc. de parca ar fi al 9-lea cerc al infernului, cu cazane, lanturi si foc, si cei care coboara scapa din infern. aer putin. stai cu dintii inclestati si asculti ce vorbesc cei din jur. de obicei prostii. dar e interesant, mie imi place sa ascult povestile din bus. de parca nimeni nu ar avea probleme mai importante decat... o tipa isi facea poze cu telefonu in inghesuiala aia imputita, in timp ce eu ma ridicam cu o statie inainte ca sa imi asigur iesirea din inghesiuala aia. am iesit putin penibil. dar cui ii pasa, si asa nu o sa mai vad pe nimeni ever again. tre sa ai o strategie bine pusa la punct, ca altfel risti sa mergi mult si bine, pt ca nimeni nu s-ar misca sa te lase sa treci. asta in mare parte pt ca nu ar avea cum si unde sa se miste. tipa ce statea langa mine a coborat la aceeasi statie ca si mine, si o buna bucata de timp cat am mai avut de mers pe jos a mers in fata mea. si la un moment dat a virat brusc la dreapta. o fi crezut gagica ca o urmaream. daca stiam ca si ea coboara, nu o supuneam la acrobatii in bus. si poate unii oamnei ar trebui sa se gandeasca mai bine inainte sa incerce sa indese bagaje voluminoase intr-un bus supraaglomerat. daca nu mai porneste? smart ass! si de ce unii nu pot astepta sa coboare lumea ca apoi abia sa urce?! se imping ca niste animale. intr-o zi o sa lovesc pe cineva, fie si o baba cu artroza. traim intr-o societate! in loc sa umple billboardurile cu reclame cu gagici semi-naked, mai bine ar pune niste slogane care sa aminteasca oamenilor ca nu suntem in jungla, si ca soceietatea se ghideaza dupa unele reguli de mult uitate. si imi place sa ma uit la lume din bus.
e asa de... intrigant. poti fi tu ala care crezi ca nimeni nu te vede cand iti aranjezi chilotii pe sub
palton. cand cobor din bus parca ies din alta dimensiune. o sa incep sa fac o fobie si cu asta.
now you can imagine how lonely i am, daca am compus asta pe baza a a 25 de minute in bus.
ma uit la pereti for the rest of my life. mai bine la cer. e mai interesant si se vede perfect de la masa din bucatarie. obisnuiam sa fac asta dimineata cand beam o cafea stresata de timp. dar cum nu am unde sa merg pe moment, nu mai e niciun stres, nici nu dau drumul la cer inauntru. diminetile incep tarziu, si... parca nu se mai termina. parca toata ziua e o dimineata, si astepti sa te trezesti si sa iti faci chef de lucru. ca lucru este, har domnului.
astazi am mers cu autobusul, plin ca de fiecare data. am mers mult. e parca ai intra intr-o conserva pe roti, unde timpul se opreste. atatia ochi. priviri ciudate. de parca toata lumea se uraste reciproc. de parca ar fi al 9-lea cerc al infernului, cu cazane, lanturi si foc, si cei care coboara scapa din infern. aer putin. stai cu dintii inclestati si asculti ce vorbesc cei din jur. de obicei prostii. dar e interesant, mie imi place sa ascult povestile din bus. de parca nimeni nu ar avea probleme mai importante decat... o tipa isi facea poze cu telefonu in inghesuiala aia imputita, in timp ce eu ma ridicam cu o statie inainte ca sa imi asigur iesirea din inghesiuala aia. am iesit putin penibil. dar cui ii pasa, si asa nu o sa mai vad pe nimeni ever again. tre sa ai o strategie bine pusa la punct, ca altfel risti sa mergi mult si bine, pt ca nimeni nu s-ar misca sa te lase sa treci. asta in mare parte pt ca nu ar avea cum si unde sa se miste. tipa ce statea langa mine a coborat la aceeasi statie ca si mine, si o buna bucata de timp cat am mai avut de mers pe jos a mers in fata mea. si la un moment dat a virat brusc la dreapta. o fi crezut gagica ca o urmaream. daca stiam ca si ea coboara, nu o supuneam la acrobatii in bus. si poate unii oamnei ar trebui sa se gandeasca mai bine inainte sa incerce sa indese bagaje voluminoase intr-un bus supraaglomerat. daca nu mai porneste? smart ass! si de ce unii nu pot astepta sa coboare lumea ca apoi abia sa urce?! se imping ca niste animale. intr-o zi o sa lovesc pe cineva, fie si o baba cu artroza. traim intr-o societate! in loc sa umple billboardurile cu reclame cu gagici semi-naked, mai bine ar pune niste slogane care sa aminteasca oamenilor ca nu suntem in jungla, si ca soceietatea se ghideaza dupa unele reguli de mult uitate. si imi place sa ma uit la lume din bus.
e asa de... intrigant. poti fi tu ala care crezi ca nimeni nu te vede cand iti aranjezi chilotii pe sub
palton. cand cobor din bus parca ies din alta dimensiune. o sa incep sa fac o fobie si cu asta.
now you can imagine how lonely i am, daca am compus asta pe baza a a 25 de minute in bus.
11:40 on a rainy day
este 11:38, cred ca e marti. da, e marti. ploua. cred ca anotimpurile au suferit anumite mutatii si nu isi mai respecta programarile pe calendar. dar nu conteaza, oricum the end is near and we are all gonna die soon, asa ca nu are rost sa bat campii pe tema incalzirii globale. o fac altii mai bine decat maine. si nu, nu sunt deprimat din cauza ploii. deci e marti, ora 11:40 si ploua. ok. in momentul acesta ar trebui sa fiu la un birou si sa fac un 3D, sectiuni sau niste fatade. but the big boss [aka mother] mi-a dat permisunea sa imi fac treaba de acasa :). little does she know im still in bed, reading some NY chicks blog and drinking coffee. hehehe. bine ca nu trebuie sa merg pe santier. la cat sunt de lenes, ma intreb cum o sa arate o zi de lucru cand o sa lucrez pe bune. i pitty my future family. i really do. i warn all the women on the planet: consider marrying me only after you're left with no other men at all, straight or gay [i dont really mean this]. deci e marti, ora 11:43, ploua si eu sunt inca sub plapuma. ok. what else is there to say...? in timp ce altii sunt deprimati de vremea asta, eu sunt incantat. i really love this weather :). a se nota ca am folosit 2 smileyuri in acest post. colegii de la faculta cred ca sunt ceva gen maniaco-depresiv pt ca ascult alanis si alejandro sanz, both sad, both angry with love. well, i just like them. sad music is good. deci, e 11:45, ploua, inca sunt in pat, si nu sunt maniaco-depresiv. ok. what else?
Subscribe to:
Posts (Atom)